“Certified Copy” nu este doar o copie
Scris de Florin Casota
„Certified Copy” merita pe deplin atentia noastra. Nominalizat la Palme d’Or, filmul aduce cu „Before Sunrise” sau „Before Sunset” insa nu se confunda cu nici unul si reuseste sa-si croiasca propriul drum.
Pe cat de simpla pare premiza pe atat de interesant este filmul. Juliette Binoche joaca rolul unui curator de galerie. Aceasta participa la o conferinta despre autenticitate si falsul in arta a unui autor britanic. Ea se ofera sa-i arate imprejurimile orasului toscan. In timpul calatoriei el este luat drept sotul ei, iar ea nu se grabeste sa corecteze aceasta greseala. Se plimba si vorbesc. Despre arta, iubire, copii, relatiile dintre oameni. Numai ca totul nu pare doar o joaca sau poate ca e. Ideea este ca nu esti sigur de nimic.
Exact ca si in filmele „Before Sunrise” sau „Before Sunset” in „Certified Copy” nu exista linia de dezvoltare traditionala, intriga, actiunea, punctul culminant. Aici ceea ce conteaza sunt discutiile dintre cei doi. Se plimba prin frumosul oras italian vorbind cand despre una, cand despre alta. Sa nu va imaginati o discutie interminabila despre sensul vietii, ci una pe intelesul tuturor, ce se axeaza iubire si casatorie. Ca tot am zis de conversatii, trebuie sa precizez ca se vorbeste in trei limbi: engleza, franceza si italiana. E revigorant sa asculti limbile celor trei culturi intr-un singur film. Ii ofera o prospetime nemaiintalnita. Un alt element interesant este ca filmul reuseste sa te ameteasca si sa te lase sa ghicesti tot timpul. Oare sunt doar niste straini, oare nu?
Juliette Binoche este extraordinara in acest rol. Transpune foarte usor sentimentele prin care trece, aduce personajul la viata si aproape ca nu poti sa nu zambesti cand o vezi vorbind nervoasa in franceza. Pentru acest rol a fost distinsa si cu premiul pentru cea mai buna actrita la Cannes 2010. Partenerul ei de pe ecran, un oarecare William Shimell, nu face o treaba rea, dar e prea fad pentru acest gen de film.
Regizorul, Abbas Kiarostami, trebuie mentionat, pentru ca filmul este impecabil realizat. In special conversatiile din cafenea sau restaurant sunt extrem de expresive. Camera fiind amplasata in fata actorului, acesta comunicandu-si fericirea, nervozitatea, dragostea direct privitorului. O alta scena memorabila este momentul cand Binoche se aranjeaza in fata oglinzii. Trebuie notat si talentul lui Kiarostami in a realiza imagini frumoase, colorate.
Desi are 1 ora si 46 de minute, „Certified Copy” nu va plictiseste, ci chiar va tine interesati pana la final. Sfarsitul nu o sa fie pe placul tuturor, dar daca va uitati mai atent o sa gasiti raspunsurile la intrebarile care va framanta in timpul vizionarii.
Nota 4,5/5
Etichete: cronica, filme, Juliette Binoche, opinii, Palme d'Or
