Cine e pacaliciul sau un alt killer preda-te: Scufita Rosie
Scris de Emilia Bucur
Filmul Scufita Rosie (Red Riding Hood) reinvie pe marile ecrane povestile si legendele stramosilor despre varcolaci, luna plina si finalul fericit al basmelor copilariei. Filmul nu este insa nici pe departe o poveste pentru cei mici, ci mai degraba aproape de granita thrillerului.
Efectele speciale si decorul muntos al Daggerhorn pun la o oarecare incercare ochiul pentru a dibui unde se termina natura si unde incepe tehnica IT. Un mare plus il aduce coloana sonora care se sincronizeaza cu fiecare secventa, doar inchizand ochii poti intelege actiunea din trepidatiile muzicii. Trecand de la acorduri romantice la cele de goarna pentru vanarea lupului sau de petrecere medievala, muzica te apropie mai mult de misterul punctului culminant.
Suspansul filmului creste pe masura ce acesta se deruleaza si face ca pelicula sa devina un motor cu turatie maxima. Banuiala, frica si neincrederea in cel de langa condimenteaza filmul, fiecare satean il suspecteaza pe celalalt. In noptile cu Luna plina se reia jocul killer preda-te si descoperirea pacaliciului care poate fi oricine dintre ei.
Unica si impunatoare, Valerie (Amanda Seyfried) este personajul din centrul actiunii, dorita de doi baieti si bantuita de varcolac. Iubirea lui Valerie pentru Peter (Shiloh Fernandez) este agasata de pretentiile familiei de a o casatori cu baiatul fierarului bogat Henry (Max Irons).
Filmul regizat de Catherine Hardwicke se dezvolta pe doua planuri aparent paralele: iubirea dintre doi tineri la inceput de drum si trecutul tenebros al unei familii bantuite de mistere si decese subite. Miezul actiunii este marcat de ideea “care pe care” in lupta pentru supravietuire, iar orice sacrificiu uman este oricum prea mic pentru protectia familiilor.
Descoperirea lupului aduce in prim plan un personaj obscur, bantuit de relatii familiale ambigue si vinovate. Pana si natura de varcolac este o mostenire din generatii in generatii, pentru care se cauta un urmas cat mai puternic si demn. Guvernarea lumii arhaice de credinte, dar si increderea in celalalt, pastreaza impreuna comunitatea, scoate in evidenta neajunsurile unora care sunt inadaptati sau exclusi pe diferite motive din sat.
Red Riding Hood castiga publicul prin firul cursiv al actiunii, prin continuitatea la foc alert a secventelor si nuantele peliculei care raman pana la sfarsit intre maro, gri intunecat si bej.
Punctele forte sunt exactitatea cu care s-a incercat reproducerea tabloului satului medieval si a costumelor, cu exceptia, poate, a aspectului impecabil al sprancenelor si machiajului personajelor feminine.
Traditiile si obiceiurile vegheaza asupra povestilor de dragoste determinandu-le in mare masura cursul intr-un sat incercat de superstitii si orientarea oamenilor dupa fazele Lunii. Ceasul e inlocuit cu planetariul, masinile cu carute trase de cai negri masivi iar incaltarile cu toc si lac cu cizme unisex din piele.
Naturaletea si simplitatea aparenta sunt o piesa importanta in introducerea in atmosfera filmului si pastrarea pana la capat a mirajului unor timpuri gotice, medievale in care nevoia de unitate si siguranta primau.
Morala filmului, in ansentimentul unui basm, este ca nu tot ce pare a fi si este in final, oamenii si caracterele, chiar si satul Daggerhorn, sunt schimbatoare precum fazele naturii. De unde nu te astepti rasare pericolul, iar relatiile dintre personaje sunt carti de joc aranjate de destin printre care se rataceste si un joker sau pacalici. Omul potrivit la locul potrivit apare ca in orice basm al carui final fericit il puteti savura inca la cinematografele din tara.
Etichete: Amanda Seyfried, Cinema Pro, cronica, exclusiv, filme, Max Irons, Scufita Rosie, Shiloh Fernandez
