Marea tiganiada
Scris de Horea Mihaltan
In Romania nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se fura sau se distruge. Certurile, scandalurile sunt zilnice, unul din ele m-a surprins si pe mine la festivalul din Tg-Mures. In data de 28/8 la ora 19:00, pe scena principala trebuia sa apara trupa Pheonix. A si aparut, contrar obiceiului romanesc la timp, dar pe mine, nestiutor de rand, m-au lasat cu gura cascata.
Nu stiam nimic de conflictele anilor trecuti din trupa, asta pentru ca cele zilnice, mult mai mari, din Romania, duse pe toate planurile, mi-au sustras atentia. Phoenix nu mai suna a Phoenix si asta pentru ca Baniciu nu mai este solist vocal. Mixul facut a fost si el sub orice critica, timpanele si stomacul fiind lovite din plin de bas. Textul era greu de distins din cauza acelorasi “specialisti” romani care stateau la mixer. Noul solist vocal isi inclesta corzile in stil Jan Gillan, de la fosta trupa legendara Deep Purple, dar vocea lui se potrivea ca nuca in perete cu vechile melodii Phoenix. Muzica, ca si de fapt orice alta manifestare artistica, iti place sau nu, depinzand foarte mult de gustul fiecaruia.
Oricum, eu nu-mi pot inchipui melodiile Dire Straits cantate de altcineva decat Mark Knopfler. Asta pentru ca sunt ca turnate dupa parerea mea pentru vocea acestuia. Voci mai bune sunt destule dar nu pentru melodiile amintite. Tot dupa a mea parere, nici Phoenix nu mai este Phoenix si nu va mai fi niciodata fara Baniciu. Din pacate, populatia din tara noastra, indiferent in ce domenii ar activa, este scaldata in acizi, probabil ca o consecinta a mediul usturator creat de politic. Drept rezultat, tot ce misca se dizolva pana la urma. Singurele elemente care par sa fie rezistente la acidul din societate este minciuna si furtul. Acestea din urma nu numai ca rezista dar si infloresc. Seara de ieri a fost salvata de Europe si Omega.
Grupul suedez a rupt gura targului. Un mixaj impecabil si o prestatie de invidiat, prezentata de profesionisti din talpi pana in crestet. Mici teste de microrfon in limba suedeza (m-a apucat nostalgia), urmate de testarea intstrumentelor si totul a sunat ca in studiou.
Omega au reusit si ei o performanta buna, ca de obicei, stergand astfel gustul amar al bomboanei servite de Phoenix. Pacat! Trupa a reprezentat ceva special romanesc, care acum a reusit sa se transforme intr-un nimic special.
Etichete: Europe, festival, intern, Mircea Baniciu, muzica, Omega, opinii, Phoenix
