RENNE: Revista online

Iar vin minerii in Bucuresti sa planteze floricele

Scris de Ana Maria Lazar

Mitingul minerilor din Capitala a incins spiritele prin studiourile televiziunilor de stiri, lansandu-se idea unei noi mineriade. Desi ideea nu este fondata pe nicio baza reala, mitingul a adus pe ordinea de zi evenimentele sangeroase din ’90 si 91, cand minerii inarmati strigau prin Bucuresti “Moarte intelectualilor!”

Apogeul declaratiilor pe aceasta tema este de departe cea a fostului presedinte, Ion Iliescu. Acesta sustine ca “este un fals ca minerii ar fi adus violenta in viata politica romaneasca […] ei au fost efectul, nu cauza violentelor din iunie 1990.”

Sigur ca da! Cele sase mineriade au avut drept scop plantarea de floricele in fata Teatrului National, desi minerii asa sustineau, ca refac rondurile de flori distruse de corturile manifestantilor (iunie ’90).

In ianuarie 1990 minerii au venit la Bucuresti pentru ca partidele istorice (PLN si PNT-CD) organizasera manifestatii, iar FSN-ul avea nevoie de cineva care sa potoleasca spiritele in mod “democratic”. Raidurile, perchezitiile si retinerile ilegale la sediile unor partide istorice si organizatii care militau pentru democratie, organizate de fortele de ordine si de liderii FSN si puse in practica de mineri, nu au cum sa aiba vreo treaba cu politica.

Protestatarii din Piata Universitatii din iunie 1990 nu militau pentru salvarea balenelor cu colti de argint, se aflau acolo pentru ca vroiau democratie. Iliescu facea un apel la TVR atunci pentru venirea “forţele constiente si responsabile”, numind intelectualii din Piata Universitatii “grupuri extremiste” si “golani”.

Toti intelectualii, persoanele cu barba, cei imbracati cu haine fistichii au fost batuti, arestati, urcati in dubele Politiei si interogati la o unitate militara din Magurele. Numarul victimelor acestei mineriade sunt controversate: varianta oficiala este ca au murit 6 persoane, iar 746 au fost ranite, insa presedintele Asociatiei Victimelor Mineriadelor sustine ca are documente si marturii potrivit carora numarul real al mortilor este de peste 100.

Multumirile persoanale ale lui Iliescu de la Romexpo, exprimate intr-un discurs intampinat cu urale de ortaci, pentru “actiunea lor vitejeasca prin care au salvat democratia din Romania” nu ar putea fi corelata cu viata politica, desigur. Refacerea rondurilor de flori din Piata Universitatii era adevarata miza pentru democratie in “Noaptea de cristal” din Germania nazista, dupa cum s-a exprimat istoricul Andrei Pippidi referitor la evenimentele din 13-15 iunie 1990.

Etichete: intelectuali, intern, Ion Iliescu, mineriade, opinii, politic