Amenintarea nevazuta
Scris de Irina Damascan
Tuberculoza devine o vipera neagra care isi alege rapid victimele fara sa mai tina cont de varsta, categoria de risc, situatia sociala sau stilul de viata. Incidenta bolii in tara noastra, 168 de cazuri noi de imbolnavire la 100.000 de locuitori, indica o evolutie aproape epidemica a unui bacil considerat eradicat in alte tari europene.
Acest articol are trei mari directii: o prima menire ar fi aceea de a face populatia sa constientizeze, sa se familiarizeze cu subiectul si sa se sensibilizeze vis-a-vis de importanta luarii de atitudine in scopul prevenirii aparitiei si raspandirii bolii; o a doua directie ar fi aceea de a pune pentru prima data intr-un site romanesc cap la cap informatiile legate de simptome si modalitatea de contactare/raspandire a bolii; iar o ultima directie este aceea de a servi pe post de marturie a unui pacient de tuberculoza acum vindecat. In cele ce urmeaza voi incerca sa ilustrez cele trei directii in ordinea enumerarii lor.
Datele statistice
Probabilitatea de a contacta acesta boala a crescut in ultimii ani exponential pe fondul degringoladei din sistemul sanitar si a scaderii nivelului de trai. Tot mai multi romani au trecut asistenta medicala pe plan secund, fiind prea preocupati de a-si castiga traiul zilnic.
Pentru a putea expune simptomatologia acestei boli voi incerca sa fac abstractie pentru un timp de propria experienta cu aceasta boala.
Site-urile medicale romanesti ofera informatii sporadice despre simptomele la care ar trebui sa fim atenti/receptivi in timp ce blogurile abunda de povesti ale unor pacienti in marea lor majoritate tineri, care isi destainuie experienta si se plang de proasta comunicare cu cadrele medicale, care adesea au diagnosticat gresit boala, riscand viata pacientilor si a apropiatilor acestora.
Pacientii care au avut sansa sa raspunda eficient la tratament povestesc despre radiografii realizate cu echipamente uzate moral care nu reuseau sa redea cazuri evidente de tesuturi cavernoase cu diametre de la 2 la 4 cm.
Statisticile arata un fapt ingrijorator, 1 din 6 copii ai strazii este bolnav de tuberculoza si implicit purtator al bacilului. Tratamentul acestor persoane se realizeaza dificil intrucat ei sunt depistati tarziu si ajung greu in evidenta cadrelor medicale pentru ca acestea sa le poata oferi medicamentatia necesara.
Conform studiilor si statisticilor cele mai recent realizate, in anul 2010, Romania era pe primul loc din Uniunea Europeana la numarul de imbolnaviri noi cu TBC. In 2012 insa, numarul de pacienti rezistenti la medicamentatie este cel care da batai de cap autoritatilor in domeniu. Tot statisticile spun ca sunt depistate circa 20000 de cazuri noi anual din care aproximativ 1000 devin MDR iar 1500 mor din pricina bolii. Nu este greu de inteles ca aceasta boala face mai multe victime decat bolile cardiovasculare si ca ar trebui luat in serios tot ce este legat de profilaxia acesteia.
“Ce stim despre tuberculoza si cum ne ferim de aceasta boala?” Aceasta este o intrebare pe care prea putina lume si-o pune la timpul potrivit. Romania este o tara endemica, prin asta intelegandu-se ca profilaxia bolii este prezenta peste tot. Oriunde ne aflam riscam sa fim imbolnaviti.
Indicii bolii
Tuberculoza este boala cauzata de prezenta in forma activa a bacilului Koch in organism. Infectarea cu acest bacil se poate face la orice varsta, ea putand ramane in forma inactiva in organism toata viata. Majoritatea oamenilor care contacteaza bacilul nu manifesta simptome si nu se simt bolnave daca sunt doar infectate. Cu toate acestea, aparitia bolii poate surveni in orice moment de la infectare.
Bacilul Koch afecteaza in special plamanii, insa s-au inregistrat mai rar si cazuri de tuberculoza extrapulmonara afectand in special creierul si sistemul osos. Bacilul se instaleaza indeosebi in lobul stang in partea superioara a acestuia. Daca nu este tratata corespunzator vom vedea ca ajunge si in lobul drept blocand practic intregul sistem respirator si provocand moartea.
Depistarea bolii se face in mod uzual prin intermediul radiografiei pulmonare care va indica modificari semnificative la nivelul tesutului pulmonar, in faze avansate prezentand chiar caverne. Simptomele pot fi usor confundate cu cele ale unei raceli mai grave, motiv pentru care boala castiga timp si devine mai serioasa cu cat este amanat controlul medical. Odata stabilit prin intermediul radiografiei starea plamanilor, se face testul de sputa care presupune eliberarea unei cantitati de mucoasa, preferabil din plaman, pentru a fi dusa la laborator si examinata. Aici intervin doua etape. Prima presupune analiza in termen de 24 de ore a probei de sputa si identificarea bacililor prezenti la sputa directa. Deseori aceasta proba poate sa fie negativa, ceea ce presupune ca pacientul nu este contagios la contactul direct. Astfel acesta poate fi purtator al bacilului intr-o forma latenta care nu poate duce la imbolnavirea celor din jur, el putand fii in continuare infectat. La 60 de zile de la prima examinare a sputei, laboratorul furnizeaza un nou rezultat obtinut in urma punerii intr-un mediu de cultura care permite formarea de colonii si numararea lor mai usoara si identificarea pozitivarii rezultatului din faza precedenta. Un rezultat pozitiv la 60 de zile indica faptul ca intradevar pacientul a fost infectat cu bacilul, insa de cele mai multe ori, un rezultat dat de radiografie poate face ca medicul sa ia decizia inceperii tratamentului cu tuberculostatice inca de la prima etapa. Uneori se recurge si la testul cutanat la tuberculina care devine insa din ce in ce mai irelevant. Cea mai complicata si riscanta metoda de depistare a bolii este prin intermediul testului cu computerul tomograf care se face folosind substanta de contrast din iod. Aceasta substanta poate reactiona cu foarte multe medicamente fiind nerecomandata din acest motiv.
Problema in Romania este ca cei care ajung pacienti in spitalele de pneumologie nu cunosc foarte multe despre boala si nici nu primesc informatii lamuritoare in acest sens de la medici. Multi dintre ei nu inteleg ca din momentul diagnosticarii, orice contact cu cei din jur reprezinta un risc pentru acestia. Chiar daca este unul proportional cu perioada de contact, prezenta lui ne indeamna sa fim precauti si responsabili.
Simptomele nu sunt intotdeauna prezente insa cele mai comune manifestari ale bolii sunt tusea seaca pe o perioada de 1 pana la 2 saptamani, oboseala acuta, senzatia de satietate care duce la scaderea in greutate, transpiratiile nocturne, durerea in piept sub forma unor junghiuri intercostale, starea de febra sau uneori chiar subfebrila si chiar marirea ganglionilor limfatici.
Odata stabilit ca pata de pe plaman este datorata bacilului Koch, pacientul intra intr-un regim de izolare. Indiferent de rezultatul la sputa directa, este indicata inceperea imediata a tratamentului si izolarea pacientului de familie si alte persoane sanatoase. Cu toate acestea este important sa mentionez ca imbolnavirea se poate produce numai dupa ce pacientul va fi petrecut un minim de 8 ore in compania unei persoane sanatoase, dar cu un sistem imunitar suficient de slabit cat sa existe mediul propice ca bacilul sa se instaleze in organismul acestuia. Asadar este nevoie de o expunere prelungita ori repetata pentru ca tuberculoza de la un pacient activ sa fie transmisa unei persoane sanatoase. Nu este suficient sa respiri acelasi aer cu cineva bolnav de tuberculoza intr-un autobuz spre exemplu pentru ca imbolnavirea sa aiba loc. Infectarea se face pe calea aerului, insa daca bolnavul poarta o masca de protectie si nu stranuta sau tuseste in fata persoanei sanatoase, sansele sunt foarte mici ca acesta sa contacteze boala. Aceste informatii pot salva vieti, pentru ca de multe ori persoane insuficient informate discrimineaza bolnavii de tuberculoza facandu-i pe acestia sa se simta izolati si respinsi de societate, fapt care ii poate determina sa ia decizia de a nu mai continua tratamentul facand un deserviciu tuturor. O persoana infectata poate raspandi la 8-10 persoane zilnic acest bacil, predispozitia cea mai mare avand-o chiar membrii familiei si prietenii apropiati bolnavului. Totusi, la aproximativ 3 saptamani de la inceperea tratamentului ( dupa caz, uneori fiind nevoie chiar de numai 10 zile) se produce imunizarea pacientului. Acest lucru ne garanteaza noua, celor sanatosi ca el nu mai este contagios si implicit poate sa revina inapoi la familie unde isi va continua tratamentul.
Durata tratamentului depinde in functie de evolutia fiecarui pacient si variaza de la minim 6 luni pana la 1 an. Formele de MDR se inregistreaza in urma nerespectarii schemei de tratament initiale sau intreruperii acestuia inainte de vindecarea completa. Un fapt important ar fi si faptul ca un pacient de MDR poate transmite boala tot in forma ei rezistenta la medicamentatie celor din jur. Astfel posibilitatea de a ajunge la o forma mai complicata a bolii este marita substantial.
Primele 2 luni au o schema de tratament ce contine izoniazida, pirazinamida, rifampicina si etambutol care reprezinta “cocktailul” clasic cu tuberculostatice. In Romania tratamentul este gratuit, ministerul sanatatii fiind finantat prin fonduri europene sa sustina acest program de combatere a tuberculozei.
Spitalul de TBC, raiul fumatorilor si al betivilor
Este lucru stiut ca tuberculoza este boala lumii a treia, a mizeriei si a conditiilor de trai neprielnice, deseori asociate cu vicii precum bautura si tigarile. Din acest motiv, in curtile spitalelor de TBC din Bucuresti si nu numai, veti intalni deseori pe banci, barbati stafiditi, palizi, fumand sau cinstindu-se cu bautura. Cei mai multi bolnavi de tuberculoza sunt persoane de sex masculin cu varste cuprinse intre 50 si 70 de ani. Rareori depasesc acesta varsta, boala punandu-le capat vietii inainte de termen. Insa in ultima vreme aceasta varsta scade alarmant de mult. An de an zeci, chiar sute de pacienti mor in aceste spitale, dar acest lucru nu ingrijoreaza personalul medical, obisnuit cu astfel de lucruri. Decesele survin in urma nerespectarii tratamentului, a consumului de alcool pe perioada administrarii tratamentului si a neglijentei persoanelor infectate. Insa o parte din aceste fapte ar putea fi corectate printr-un sistem sanitar prompt, care sa actioneze corespunzator si acolo unde situatia o impune, sa nu externeze bolnavul pana la terminarea curei complete de tratament sau sa il directioneze catre un sanatoriu care ii poate facilita sederea pe intreaga durata a tratamentului. Pana cand vom avea un astfel de regulament interior in spitalele de TBC vor continua sa moara pacienti si putini vor fi cei care vor parasi spitalul definitiv, fara sa se mai intoarca cu recidive ale bolii.
Un alt fapt alarmant in spitalele de TBC este igiena precara a intregii unitati sanitare dar in special a grupurilor sanitare. Pe perioada cat am fost eu insami internata ca pacienta acolo am putut de mai multe ori constata cum o pacienta, in cabina de dus isi storcea pustule cu puroi care ii strapungeau pieptul. Erau basici de puroi din plamani care ii ieseau prin piele si pe care aceasta le elibera in cabina de dus. In acest fel contamina pe oricine ar fi trecut pe acolo. Riscul de infectie este de 100% in aceste cazuri.
O alta experienta socanta a fost la radiologie cand, inaintea mea fusese o pacienta in recidiva ai carei plamani disparusera complet de pe radiografie. Am putut chiar sa compar o radiografie de la prima infectare unde se vedea afectat doar lobul stang superior cu radiografia de la 1 an si 6 luni, la recidiva, unde acel plaman disparuse de pe radiografie, iar din plamanul drept nu se mai vedea decat o umbra, semn ca fusese si acesta grav afectat. Cazuistica este impresionanta pana si pentru o persoana neavizata.
“Nu purtam masca… cum ne-o fi norocul”
Personalul medical din institutiile sanitare care trateaza tuberculoza are obligatia de a purta tot timpul masti de protectie pentru a nu contacta virusul de la bolnavi. Ceea ce se intampla insa in Spitalul de Pneumologie Sfantul Stefan este de natura indoielnica. Pe de-o parte directoarea spitalului, doctorita Barbulescu poarta cu strictete aceasta masca, insa mai tanara asistenta care o insoteste, gravida fiind, nu o poarta. Portarul, sau bucataresele spun ca nu este nevoie de aceea masca si ca le incomodeaza. De asemeni, acestia sustin ca un sistem imunitar puternic nu este atat de vulnerabil in fata bolii. Insa este lesne de inteles ca o persoana poate sa fie purtatoare a bolii, chiar daca nu este ea insasi infectata.
TBC-ul este liber intr-o Romanie ignoranta
Mergand pe principiul “mie nu mi se poate intampla”, multi dintre romani privesc cu ochi neutrii problema imbolnavirii cu acest bacil, insa totul se schimba in momentul in care acesta paseste dincolo de portile spitalului si este diagnosticat cu aceasta boala. Precautia se dovedeste a fi o poveste pe care pacientul nu o stapaneste suficient cat sa stie de unde sa o inceapa. Totodata, aceasta este vag receptiv la indatoririle sale fata de societate prin prisma bolii sale. Cu o suma modica varata in buzunarul doctorului, pacientul paraseste spitalul si se intoarce acasa de unde isi poate lua sau nu tratamentul. Apoi el isi continua viata de zi cu zi, infectand prin inconstienta sa alte persoane cu care a intrat in contact. Acest cerc vicios al cadrelor medicale care dau drumul bolnavilor pe strazi este sustinut de ignoranta si inconstienta ambelor parti.
Marturie
In luna septembrie 2010, dupa o scurta vacanta la mare, datorita aerului sarat de mare si a slabirii sistematice a sistemului imunitar s-a instalat o tuse seaca. Simptomele nu mi-au dat de banuit nimic altceva decat o raceala mai incapatanata. M-am hotarat sa merg la un control la doctor. Dupa ce mi s-a facut la spital o radiografie, am asteptat rezultatul doctoritei de la urgente care imi facuse investigatia.
Eram intr-o rezerva de langa camera de garda si ma speriau tipetele unui pacient adus de urgenta in urma unui accident rutier. Cand a intrat doctorita cu radiografia in mana si i-am vazut privirea ingrijorata mi-a trecut pentru o clipa prin minte ca s-ar putea sa fie ceva cu mine si eu sa nu imi fi dat seama. Intrucat ma insotise in ziua aceea la spital tatal meu, doctorita l-a luat pe el deoparte sa-i spuna ceva. Am auzit doar un vaiet al tatalui meu si apoi s-a lasat linistea. Nu imi spunea nimeni nimic. Abia un minut mai tarziu, a venit un alt doctor in rezerva si mi s-a adresat raspicat: “trebuie sa fii mutata imediat la contagiosi, pregateste-ti lucrurile sa te internam”. Mi-a spus atunci doctorita ca sunt suspecta de tuberculoza si ca pe radiografie apare o caverna care indica o evolutie de aproape 3 luni a bolii in organism. Am izbucnit in plans. Nu intelegeam prea bine ce mi se intamplase, dar in capul meu au inceput sa apara o sumedenie de intrebari : De ce eu? Ce facusem sa merit asta? De la cine luasem bacilul? Ce urma sa mi se intample? Pe masura ce mi se explica ce presupune boala de care eram suspecta mi se desfasurau prin fata ochilor scenarii cu ceea ce urma sa se schimbe in viata mea.
Traind propria experienta avand aceasta boala am intampinat momente dificile, inclusiv de integrare in societate. Studenta la 2 facultati din Bucuresti, dar bolnava de tuberculoza, mi-a fost greu inving aceasta boala, sa continui studiile si poate cel mai greu lucru dintre toate, sa accept povara pe care o aveam de dus. Cel mai greu a fost sa fac fata oboselii cu care organismul meu se confrunta. Nu am avut reactii adverse la medicamente, insa am luat aproape 10 kilograme in greutate din pricina acestora. Lipsa activitatii fizice nu a fost unicul motiv pentru care s-a produs aceasta luare in greutate. Ea s-a corelat cu senzatia permanenta de foame provocata de medicamente. Un lucru mai putin stiut este ca unele din medicamente schimba culoarea urinei, astfel ca in primele ore ale zilei, dupa administrarea medicamentelor dimineata, urina eliminata are culoarea rosie, fapt care produce si el anumite neplaceri.
Programul zilnic in primele doua luni a fost un cosmar. Ora 10 era ora cea mai tarzie la care puteam administra medicamentele. Depasirea acestei ore ma putea abate de pe drumul catre vindecare. Erau cate 14 medicamente zilnice din care doar 8 pentru tratamentul tuberculozei iar restul cu rol de prevenire in cazul celorlalte organe care riscau sa fie afectate de medicamentele pentru tuberculoza. Este indicat sa se administreze medicamente pentru ficat, stomac si pentru intarirea imunitatii. De mentionat insa ca mult timp am fost speriata ca prin administrarea simultana a pansamentelor gastrice cu tuberculostaticele as putea diminua efectul acestora din urma, fapt care mi-ar incetini vindecarea sau chiar ar fi putut pune in pericol intreg tratamentul. Pana la orele pranzului imi era foarte greu sa ma dau jos din pat si simteam ameteala si oboseala in musculatura. Apoi, pe timpul zilei puteam merge la facultate insa fiecare ora ma obosea foarte mult. Din nefericire pentru mine programul de la facultate mi-a impus si numeroase nopti nedormite. Fiecare din acestea are acum o scrijilitura in plamanul meu ca niste litere gravate in piatra.
Timp de 7 luni de zile tratamentul a fost administrat cu strictete, fara abateri, consultatiile facute la timp si cu toate acestea sechelele raman pentru tot restul vietii. In ziua de Paste, dupa prima luna de la incetarea tratamentului si revenirea la statutul de om sanatos, am fost la prima alergare in parc cu prietenele mele. Dar plamanul meu obosit de greutatea cu care a dus batalia cu boala nu ma ajuta. Au mai trecut inca 6 luni pana cand m-am simtit recuperata din punct de vedere fizic si am putut sa redevin tanara activa de dinainte. Nimeni nu stie insa cat timp dupa incheierea tratamentului inca te mai insotesc depresiile si atacurile de panica din miez de noapte. Chiar si la un an dupa vindecare mi se intampla sa ma trezesc dimineata transpirata si sa incep sa plang de teama ca boala ar putea reveni.
Etichete: medicina, sanatate, tuberculoza
Comentarii (30)
as dori un numar de contact pentru ca si noi ne confruntamn cu aceasta problema si tare near ajuta sa povestim cu o persoamna care a trecut prin o asfel de experienta
Am citit tot si mi-au dat lacrimile. Si eu am vazut aceasta boala ca o boala care pe mine nu ma atinge pana cand nu am avuto. E foarte greu , eu am terminat tratamentul in noiembrie m-am ingrasat 16 kg si traiesc cu frica constant. Obosesc si sunt tot timpul in teroare. Tin sa spun ca eu sunt in germania si aici mi sa pus la dispozitie un medic psiholog care ma ajutat foarte mult.
foarte frumos articolul si foarte rea aceasta boala…eu am 28 de ani si azi,cand poztez asta mi-am luat ultima doza din perioada de 7/7 si urmeaza cele 4 luni de 3/7…boala asta e grava,foarte grava si ca toata lumea si eu credeam ca mie nu mi se poate intampla dar pana la urma nu e dracul atat de negru…trebuie in primul rand optimism,sa fii sigur ca te vindeci si sa urmezi cu sfintenie tratamentul,sa nu cumva sa nu iei pastilele indiferent de ce zic unii,cand ai boala doar medicamentele te vindeca,dupa vindecare depinde si de tine sa ramai sanatos…trebuie un regim de viata echilibrat,mancat regulat,fara nopti pierdute,fara alcool si tutun in exces(a nu se intelege abstinenta totala) foarte important in cele 6 luni de tratament fara picatura de alcool(alcoolul inhiba efectul medicamentelor),tutunul este rau dar nu atat de rau in aceasta boala(nu faci TBC din cauza fumatului,este doar unul din factorii care slabesc plamanii…de la tutun poti face mai usor cancer pulmonar,nu TBC,TBC-ul este o boala infectioasa care doar este favorizata de fumat)
In rest sanatate multa si autoarei articolului si tuturor bolnavilor care au avut nenorocul sa se inbolnaveasca de TBC.Fiti tari,optimisti,luati medicamentele si va veti vindeca!!!
si eu am avut tbc mdr an 2007 am fost internat la bucuresti la marius nasta am stat 4 luni an spital am facut un an si opt luni tratamen am ramas cu niste amintiri urate referitoare la boala si an ziua de astazi la orice raceala cat de mica ami este frica sa nu reapara cosmarul de tbc este o boala cu un tratament foarte greu pur si simplu pe tot timpul tratamentului te simnti ca o leguma care asteapta sa vina cate o ploaie de la dumnezeu mai ales pe perioada spitalizarii cand te externeaza si iei tratamentul acasa este mai bine ca te mai ancurajeaza cei dragi este un avantaj sa stai undeva la casa la tara unde vegetatia te ancarca cu energie din natutra . ESTE CINEVA CARE IA RECIDIVAT BOALA SA MAI FACUT BINE A DOUA OARA AR FI FOARTE IMPORTANT PENTRU MINE SA STIU VAM SPUS CA DUPA ATATIA ANI AM RAMAS CU SECHIELE SUNT TOTUSI SPERIAT MIE FRICA SA NU REAPARA ASTEPT UN RASPUNS PE GEON_069@YAHOO.COM
Nu purtau masti , dar si noi refuzam coplata , refuzam sa constientizam cam cum merge sistemul asta sanitar , care ne face bine ca prin minune din nimic. NU SUNT BANI cam asta este problema .. daca erau masti ei le-ar purta si campanii de prevetie peste tot si o educatie in masa a populatiei imbolnavirile ar fi in scadere, dar .. abia dupa ce te confrunti cu o problema sociala incepi sa te gandesti la ea .. de asa este romanul.
am un copil de 17 ani care a fost diagnosticat acum 4 zile cu tbc pulmonar. intradevar in spital nu este nici cea mai vaga masura de protectie pentru vizitattorii sanatosi,
ni s-a facut si noua ,ca parinti, radiografie si pana in prezent nu suntem afectati, dar am inteles ca exista risc mare sa facem si noi, am citit in articol ca din examenul de sputa se poate vedea daca pacientul este contagios sau nu prin contact direct si desi i s-a facut acel examen nu ni s-a comunicat rezultatul
va rog dac ma puteti ajuta cu informatii referitoare la tratament, mod de alimentare si regim de viata care sa-l ajute pe fiul meu sa se vindece
buna seara…
poate cineva din cei care ati trecut prin asa ceva…ma puteti ajuta…
sotu meu are tuberculoza pulmonara,face tratament de 2 luni de zile…problema este ca el slabeste pe zi ce trece,nu are pofta de mancare…
credeti ca aceste medicamente puternice pot dauna si in viata sexuala?
el are 45 ani …de cand ia aceste medicamente pot spune ca nu mai este acelasi…
chiar el spune ca poate fi din cauza medicamentelor!!!
cei care ati trecut prin asa ceva va rog dati-mi un raspuns!!!
va multumesc din suflet
Buna ziua, va raspund cu intarziere, imi cer scuze. Pentru baietelul de 17 ani recomand cu caldura sa il duceti pe perioada verii undeva la tara la aer curat. In zona Olanesti este un aer extrem de curat. Tin minte ca acolo nu era niciodata praf! Sau daca aveti rude prin Bucovina. De asemeni este indicat sa il lasati sa stea la soare. Nu la plaja, ci sa il prinda soarele putin, sa il “bata in cap” cum se zice pentru ca este extrem de benefic cu atat mai mult cu cat boala asta apare si pe fondul unor spatii locative inguste, umede si putin insorite. Ca tratament medicamentos, recomand sa ii dati ceva pentru ficat ( Liv 32 sau orice alt ameliorator pentru ficat). NU neglijati niciodata doza de tratament, chiar daca da somnolenta imediat ce este administrata. Se ia la ore fixe, si aveti grija sa nu combinati mendicamentele pentru stomac si cele pentru ficat odata cu medicamentele pentru TBC pentru ca cele de stomac reduc din capacitatea de absorbtie a medicamentelor TBC si astfel rezultatul tratamentului este diminuat la jumatate.
Cat despre sotul doamnei Alina, va spun ca este in proportie de 90% efect al medicamentelor aceasta scadere a apetitului sexual pentru ca medicamentele dau somnolenta si stari de anxietate si nervozitate. Cu siguranta dupa ce trece de perioada de inceput a tratamentului cand are de luat zilnic medicamente, isi va reveni. Referitor la pofta de mancare…aici e o mare problema. Medicamentele ar trebui si de regula dau pofta de mancare. Va recomand sa va consultati si cu un medic in aceasta privinta. In mod normal, un bolnav de plamani are nevoie de ODIHNA, MANCARE BUNA si AER CURAT! Alte tratamente, in afara de cele cu medicamente sunt ceea ce numeau doctorii “viata la hotel de 4 stele”. Este stiut ca alimentatia unui bolnav de TBC este cea mai bogata si mai putin restrictiva din oricare din regimurile alimentare ale altor boli. Cu alte cuvinte se mananca orice dar mai ales CARNE, LAPTE, BRANZA, OUA. Nu recomand sa tineti post in aceste perioade pentru ca de regimul alimentar depinde foarte mult insanatosirea. Mesele sa fie la ore fixe pe cat posibil, sa serviti cu regularitate mese bogate in proteine care ajuta la refacerea plamanului bolnav si sportul este indicat cu moderatie incepand cu a 3-a luna de medicamentatie. Eu personal am fost si la schi in iarna in care eram in a 4-a luna de tratament. A fost mai greu cu respiratia in aerul rece de pe munte, dar n-am avut probleme( poate pentru ca eram si foarte tanara). De asemeni eu am luat cam 10 kg in greutate pe perioada aceasta si abia la 1 an distanta am reusit sa mai dau jos cate putin. Si acum imi este greu sa slabesc desi urmez aceleasi diete de dinainte de boala insa dupa spusele medicului meu, tratamentul cu tuberculostatice afecteaza si sistemul hormonal fiind mai greu de slabit dupa. Pentru o fata aceste aspecte sunt destul de importante, dar pentru barbati n-ar trebui sa reprezinte o problema. Deci inca odata, aveti rabdare cu dieta sotului, incercati sa-i gatiti mai des si eventual sa fie si un obicei de gatit impreuna ca sa il ajute sa isi recapete pofta de viata si de mancare. Multa sanatate si mult succes! Si aveti incredere si in D-zeu ca ajuta in astfel de momente!
Da,Alina,poate dauna vietii sexuale….dar nu cred k din cauza medicamentelor….mai degraba din cauza grijei zilnice ca ai aceasta boala si din cauza intrebarilor pe care ti le pui si nimeni nu are un raspuns concret Oare voi fi bine dupa ce termin tratamentul? Oare o fi ceva mai grav?…Eu am terminat tratamentul in luna mai si am si acum temerea ca poate nu sunt vindecata complet sau ca poate recidiva…Asta e…incet-incet va dispare acea temere….dar e nevoie de timp…
buna ziua
incep prin a spune ca si eu am trecut prin nenorocirea de a contacta TBC , leziuni nodulare si micronodulare unele calcifiate, am urmat tratament 6 luni la ultima radiografie mi s-a spus ca s-a vindecat, am o luna de la terminarea tratamentului si am dureri de spate in special umeri, e posibil sa fi recidivat boala? sau ce pot sa fac sa nu mai recidiveze, pe langa toate astea am sistemul imunitar scazut si nu asimilez mancarea , ce se poate face ? va multumesc
am recut prin nenorcita asta de boala cred ca sunt deja 2 ani de atnci si acum simt urmariele, caut articole despre boala inca , nu sunt sigura daca ma pot cosidera o persoana normala dupa aceasta boala si daca pot sa imi continui viata normal,,,,ma racesc repeed si cind ma racesc este un adevarat cismar pt mine acum sunt racita din nou , mie rau sunt ametita , tusesc, am o saptamina si num imi treece ,,,,as pute sa povestesc cum am scapat eu , cum a fost cu tratametul dar e tare meut de scris dar ma pot considera o norocoasa ca eram in strainatate si am fost tratata regeste in tara sigur nu rezistam ,,,,,,,
Buna. Si eu am fost diagnosticat cu tbc acum 2 luni, de cand fac tratamentul clasic cu 4 medicamente, luate dimineata intr-o singura priza, impreuna cu silimarina, liv 52 si omeprazol. De curand am aflat ca omeprazolul reduce efectul medicamentelor pt. TBC si am intrat in panica…este posibil sa fi facut tratamentul degeaba?
Buna. Sincer nu ma pricep sa dau indicatii medicale, insa din ce am mai citit iti pot spune ca orice medicament care are rolul de a restabili flora intestinala scade puterea de absorbtie a medicamentelor. Despre asta este vorba. Ideal ar fi ca de acum inainte incepand sa le iei la ore separate pentru ca altfel te vindeci mai greu. Degeaba nu este nimic facut pentru ca in proportie de 80% ele au fost absorbite si au scazut extinderea tuberculozei in jos in plaman. Acele 4 mediamente tuberculostatice trebuie separate de orice alte adjuvante iei pentru ficat, stomac si sistemul imunitar. Gandeste-te ca tuberculostaticele intra repede in organism. Ele in aproximativ o ora incep sa isi faca efectul ca dovada ca se coloreaza prima urina dupa administrare. Deci la o ora deja ele sunt absorbite si poti lua si omeprazol si liv52 si silimarina. Insanatosire grabnica!
Multumesc pentru raspuns, te-am intrebat pentru ca din materialul postat de tine rezulta ca ai procedat la fel “De mentionat insa ca mult timp am fost speriata ca prin administrarea simultana a pansamantelor gastrice…”.
Acum esti bine? EU ma chinui sa-mi revin psihic, am cosmaruri ca dupa ce ma voi vindeca boala va recidiva etc
credeti ca putem sa facem un forum or wesite in care sa fim noi,,fosti si actuali bolnavi de TB in care sa comunicam sa ne ajutam reciproc sa ne intarim psihic daca pot spune asa,, eu inca nu pot trece peste asta frica este tot timpul,,,ma ingrozesc ca mas putea imbolnavi in nou, si eu mam ingrasat vreo 12 kl,,,, obosesc , am alergie la orice produs chimic si parfumuri citeodata , credeti ca putem face ceva? hadeti as ne unim online nu pe messenger poate ajutam si pe alti ,
Salutari la toata lumea! Niciodata nu am indraznit sa scriu intr-un blog dar de data asta am simntit nevoia sa o fac, sa impart, asa cum si voi ati facut-o, experienta ca aceasta care m-a marcat ce merita povestita chiar daca o sa imi fie foarte greu sa o fac, ma intelegeti voi…
Povestea mea este cam lunga, totul a inceput cand eu aveam 13 ani (momentan am 21)… Sunt multi ani de atunci, dar in mintea mea pare ca totul s-ar fii petrecut ieri. Pe atunci mama muncea la capsuni in Spania iar eu stateam la bunicii mei impreuna cu tatal meu, parintii mei fiind despartiti de cativa ani.
Era aprilie, primavara… In iarna facusem varicela aguda iar cum va puteti imagina imunitatile mele erau la pamant plus ca nu prea mancam, umblam dezbracata… Intr-o zi, i-am zis bunicei mele: “maitza, cand dorm si ma intorc pe o parte ma intzeapa inima” nu prea am bagat de seama cine stie ce… Pana ce dupa cateva saptamani am inceput sa “racesc” foarte grav… Ai mei nu mai stiau ce sa imi mai dea… Antibiotice peste antibiotice timp de o saptamana si nimic, eu ma simnteam din ce in ce mai rau: nu mancam, tuseam, febra 40… Va puteti imagina. Dar eu cu toate astea, tot ma duceam la scoala… Nu vroiam sa pierd clasele, dar pana si acum imi amintesc ora de geografie si ce rau ma simnteam, abia ma puteam uita la profesor iar in autobuz imi venea sa vomit … Asa a fost o saptamana, pana ce ai mei au zis ca nu se mai poate mergem la doctorul de familie… Ce sa va zic, imaginati-va situatia, eu cu febra in stere critica si in fata mea inca 10 persone, si vad ca trece profesoara mea de biologie si imi pune mana pe cap si imi zice “ce febra ai” sau cam asa ceva. In fine, intru in sfarsit la doctorul de familie, ma asculta la plamani si din start ma trimite la spitalul de copii…. Ajunsa acolo, insotita de verisoara mea, ma intalnesc cu inca o coada interminabila… Acum stai si asteapta si rabda…ajung acolo in sfarsit si iar ma pune sa raspir, si nebuna incepe si mai si tipa la mine ca sa respir! “Dar respira draga mai tare” cum naiba sa inspir si expir cand eu nu puteam!?!? De acolo m-a trimis la raze… Dupa 10 min aprox iese doctorul si o intreaba nervos pe verisoara mea: “dar unde sunt parintii la copilul asta? E bolnava are pleurezie trebuie internata acum in spital …” eu va dati seama am izbucnit in plans si m-am speriat foarte tare cand am vazut ca nu ma mai lasa sa plec acasa…
Dupa toate acestea, a urmat o saptamana sau doua nu mai stiu exact de calvar in spitalul de copii… Imi bagau tot felul de tratamente printr-o chestie intravenoasa ce mi-o amintesc si acum si care avea tendinta de a se infunda… Veneau cu tratamentul din 6 in 6 ore… Tratament pe care corpul meu nu il tolera, transpiram noaptea, de tuse si febra nu mai zic si cateodata vomitam, iar de urcat scari nici nu mai vorbim…
Intr-una din zilele acelea imi amintesc ca ma trimite s fac ecograf iar din cate am inteles, liquidul continua sa creasca… pana ce le-a venit si lor ideea brilianta sa imi faca si mie testul de IDR sa vada daca nu este doar apa la plamani ci si TBC, si da, nu era doar o raceala la plamani asa cum credeau ei la inceput… In secunda urmatoare m-au izolat intr-o alta camera (ultima camera) si treceau din joi in pasti la mine cu masti pe fata. Am stat o noapte acolo, in patutul acela zacand… Ziua urmatoare m-au trimis la sanatoriul din Valea Iasului jud Arges. Eu va dati seama speriTa pe drum vedeAm cum ai mei se cearta … Nu prea intelegeam bine unde ma duc si ce se va intampla cu mine o intrebam p matusa mea “Mama Cristina nu o sa mor nu-i asa? O sa ma fac bine? ”
Am ajuns acolo… Un loc frumos, un spital in mijlocul padurii… Am facut analizele de sange, mi-au spart venele la ambele maini, m-au catarit (27kg), mi-au facut raze si direct mi-au aplicat tratamentul corespunzator. Sanatoriul era format din trei etaje: barbati, femei si copii…jos de tot era un magazin, mai avea si o “clasa” unde faceam orele si sus o biserica si o sala de aerobic, iar afara un parc frumos plin de trandafiri si cu un terren de fotbal…Camera mea…. Numarul 13! (Urasc nr asta!) era un patut mic plin de actipilduri de la gume :)). Pot sa zic ca acolo de-a lungul la doua luni am uitat ca sunt intr-un spital. Mi-am continuat studiile(clasa a 7-a) ma duceam la Biserica duminica impreuna cu toti copii si ma ingenungheam si rugam la Dumnezeu pentru ca sa ne facem bine, apoi ma mai trimeteau sa trag in stga si dreapta d un lemn si sa mai fac nu mai stiu ce exercitii…
In ceea ce priveste starea mea, am inceput sa ma simnt bine inca din primele zile ale tratamentului, am facut o puncctie prin care mi-au scos din plamani vreo 200 ml d liquid galbui din cate imi amintesc eu si cateva injectii. Noaptea imi amintesc ce fericita eram ca puteam trage mai mult aer in piept, aveam mai multa pofta de mancare… Dar ce o sa imi ramana marcata p toata viata este mirosul acela de “ciorba de cartofi” formata din apa, ulei, morcovi ceapa si cartofi… De dimineata doi biscuiti o lingura de gem si o cana de ceai si vitamina B…
Situatia acolo a copiilor era jalnica… Pentru majoritatea sanatoriul se transormase intr-un orfinat si ii puneau sa spele pe jos coridorul… La baie apa calda funcctiona doar la anumite ore, hainele le spalam eu cu mana,.PRtea buna este ca mai era o sala cu multe scaunele si cu un televizor mic sus de ma durea gatu uitandu-ma la el si vedeam clona, dulce maria, ingerasii… Imi facusem prieteni, incepusera sa ne lase sa mergem in sat la magazin, ne plimbam prin padure, ma duceam la scoala, faceam experimente la chimie, luasem un 10 la istorie si un 7 in teza la mate ca nu imi amintisem formula teotemei unghilui de 30 d grade cateta opusa lui este egal cu jumate din ipotenuza ! Era cu totul altfel… Ma simnteam bine, eram fericita insfarit mai ales cand veneau ai mei pe la mine cu detoate si le imparteam cu colegele de camera, ce fericite si multumite imi erau… Si mai veneau si lume din sat cu impartituri si jucarii…
Iulie 2005 a venit mami din Spania! M-au externat! Si mama m-a luat cu ea in vacanta in Spania cu tot cu tratament bineinteles… A fost frumos, mai ales zona acea, in nord, plina de verdeata, munte si mare, mi-a venit bine la plamani, dar cel mai inportant faptul ca eram langa mama mea…
In septembrie m-am intors innapoi, de data asta la matusa si la unchil meu. Am continuat studiile, clasa a 8-a si am intrat la liceul Zinca Golescu din Pitesti.
Anul urmator m-am mutat definitiv in spania cu mama. Am continuat sa invat si nu am avut probleme cu limba deoarece am facut meditatie de spaniola in tara si imediat mi-am facut noi prieteni iar putin cate putin am inceput sa uit.
In ziua de azi sunt la facultatea de drept economic aici in Spania , mai am un an si termin iar apoi am planuri foarte mari cu viata mea.
In ceea ce priveste boala pe care am avut-o mereu am simntit o debilitate, in sensul ca la orice raceala tuseam si cand sunt stresata ma apuca tusea si ma tine mult, dar mereu am fost la doctor si mereu mi-a zis ca este din cauza la stes..
Asta seara nu am dormit de loc si este aici ora 8, pentru ca mi-a reaparut frica de nu a mai trece iarasi prin ce am trrecut si asa cautand pe internet despre sechelele acestei noli v-am gasit pe voi. Cert este ca sunt speriata, De ceva vreme simnt ca ceva presioneaza pe osul pieptului cand respir ori ma aplec… Sper sa nu fie ceva grav, azi o sa merg la doctora mea de familie sa vedem ce imi zice, sper sa nu fie nimic.
Va multumesc mult ca ati avut rabdare sa imi cititi experienta mea.
Va doresc sanatate si numai bine!
Buna ziua, as avea si eu o intrebare. Prietenul meu a inceput tratamentul de TBC acum 7 zile dar face in fiecare zi febra de peste 38.3…doctorii spun ca nu e nicio problema…se poate sa nu reactioneze la medicamente?
Buna Iulia, eu cred ca depinde si de faza in care se afla prietenul tau, la mine si-a facut imediat efecutul, dar nu era foarte avansata boala.
buna ziua,si eu am inceput de 7 zile tratamentul pentru tbc si tin sa va spun ca am stari de voma foarte mari intr-o zi chiar am vomitat,este normal asa ceva?
buna ziua…acum o luna jumate am fost diagnosticata cu tbc..am doua gaurii in plamani…dar din cand in cnd mai tusesc…flegma nu mai e verzuie..e alba…dar ma mai tine putin in piept,e normal?si cateodata,rar mai scuip cu foarte putin sange,de obicei cand tusesc mai fortat…astept un raspuns va rog
am terminat tratamentul tbc acum 6 luni cel mai important lucru pe care il stiu despre aceasta boala e ca trebuie luate medicamentele exact asa cum au zis medicii si se vindeca
Totusi am cateva intrebari la care nu am gasit raspuns de ex la ce perioada dupa terminarea tratamentului se fac celelalte controale? la incheierea tratamentului de 6 luni se face computer tomograf radiografie analize de sange ? va rog daca poate cineva sa raspunda. Va multumesc
mariana,din cate stiu eu se face radiografie si se mai ia sputa…cel putin asa mi.au zis mie..oricum ar trebui sa iti faca ceva…chiar daca nu sunt cele mai indicate,radiografia zice cam tot..pup
Salut! Ma numesc Roxana am 14 ani si acum 3 zile am fost diagnosticata cu tbc pulmonar…parinti mei sunt distrusi si eu la fel….nu inteleg ceva si am vrut sa va intreb… Este adevarat ca poti muri din cauza bolii ybc ??
tbc *
Draga mea, nu te nelinisti. Aceasta boala este vindecabila in secolul 21. NU se mai moare din TBC. Daca esti fata cuminte si respecti programul indicat de medic in privinta medicamentelor, nu vei avea probleme. Tu ai un organism tanar care se va vindeca usor! Nu-ti face griji ca nu vei muri din asta.Spun cu toata siguranta si certitudinea pt ca am vazut si cazuri care nu si-au respectat cu strictete toata medicamentatia si tot sunt bine acum. E important sa te odihnesti acum. Sa iesi cat se si cat e inca vreme buna la aer curat. Sa faci putin sport, cu moderatie ca sa nu obosesti dar suficient cat sa nu te ingrasi foarte tare de la medicamente. Spune-le parintilor tai ca in 6 luni vei redeveni fetita vioaie pe care o stiau si ca tot ce trebuie ei sa faca in timpul asta e sa aiba grija sa te alimentezi bine, sa iei medicamentele si sa nu te puna sa faci eforturi mari ca sa obosesti. Daca asta e rezolvat atunci vei merge spre bine si te vei vindeca. Multa sanatate si incredere! Nu e un capat de tara, se intampla oricui! Nu dispera! 🙂 sunt alaturi de tine virtual si sper sa ne auzim cu bine in 6 luni dupa ce te vindeci!
Am citit povestile voastre fetelor si am ramas uimita de ce ati patit.acum 2 saptamani a aflat si sotul ca are tbc….e internat in momentul nostru…jale mare pe mine.acum se simte f bine nu are nici o problema stie ca va sta mult dar nu il mai sperie nimic.la el sa manifestat astfel…in 23 dec 2013 sa simtit f rau nu putea sa respire tusea f des(tuse seaca)il tinea in spate f tare.a ners la camera fe garda si i sa spus ca are junghi intercostalsi ia facut un piafen care la calmat.a 2 a zi sa simit mai bine dar cu timpul ii taia respiratia si il durea si tot asa pana a ajuns la med de familie .acolo la consultat si ia spus ca are bronsita cronica …iar trat augumentin si injectii gentamicina…au trecut 2.3 zile si se simtea mult mai bine desi in spate tot il mai tinea..pe zi ce trece durerea se mai ameliora si cand si cand il durea iar.dupa revelion la 3 zile a mers la spital la pneumologie sa faca o radiografie sa nu cumva sa aibe ceva si surpriza de aici a venit…tbc categoric se vedea clar pe film.in monentul de fata este internat la rosiori de vede.am facut toti din casa eu soacra si socru radiografie iar pe baiatul nostru care are 6 ani jum l am programat la o sapt pt testul idr.la facut si pe ala iar azi am fost la rezultat si din pacate a iesit pozitiv cu o ibduratie de 13 mm dar oroblema e ca in momentul in care a facut testul era racit si are influenta asupra rezultatului deci mi sa spus ca nu poate sti daca e sau nu infectat cu bacilu dar avand sotul a luat si el microbul dar ca nu are boala.incepand de maine va incepe tratament cu izoniazida 2 pastile jumate timp de 6 luni si protector liv52 si eubiotic intrebarea mea este sr putea sa fie induratia asa mare din cauza racelii?
dupa cat timp ai voie sa mergi la mare in aerul sarat ! la mine s-a intamplat in 11.08.2011.multumesc ! am avut expectoratie cu sange mult ! am urmattratament 8 luni si acum sunt ok ! am facut si un CT si este ok !
din cate stiu eu cam dupa 2 ani de la terminarea tratamentului asa am fost sfatuita. Daca poate cineva sa imi descrie simptomele de tbc ar fi bn pt ca eu am descoperit ca am boala cand era la inceput si nu am simtit, am ajuns la spital pt o alta prob asa am aflat ca am. Am term trat acum un an jumate toate controalele au iesit bine dar inca traisc cu frica sa nu se reactiveze
Salut, am urmat tratamentul pt tbc pulmonar timp de 2 luni si 4 luni 3 zile din 7 cu alte pastile, acum fac aproape 5 luni de cand am terminat tot tratamentul totul e bine, intrebarea e daca acum pot face sport?? Multumesc mult
Si eu am trait experieta neplacuta a tbc;mai intai in 2005 am avut pleurezie serofibrinoasa tubuculoasa adica apa la plamani vreo jumatate de litru de lichid extras chirurgical adica m-au taiat printre doua coaste si mi-au bagat un furtun in pleura sa-mi dreneze lichidul la grigore alexandrescu in bucuresti;precizez ca eu sunt din valcea;dupa aceea am facut 6 luni tratament aveam 15 ani;acum am 25 de ani si sunt in a 8-a luna de tratament si ma simt foarte bine sunt optimist.daca 10 ani stateam cu frica si stres as fi cedat psihic asa consider ca tbc e 100% vindecabila si ca totul va revenii la normal.lucrez de 6 ani si nu am probleme la serviciu;cei din firma respectiva stiu ce presupune boala asta si nu vad ceva rau in asta;;poate orice om sa se imfecteze!optimism curaj siceritate capul sus!