Inflorirea protectionismului
Scris de Horea Mihaltan
Cei care si-au pierdut timpul cu citirea atenta a articolelor pe care le-am publicat isi amintesc cu siguranta de predictiile pe care le-am facut cu privire la renasterea protectionismului. Daca in vremuri bune oamenii inundati de o stare psihologica pozitiva devin permisivi, intr-o stare psihologica negativa fac tocmai opusul.
Iata asadar primii ghiocei ai protectionismului european pe care incepe sa-i culeaga presedintele Frantei Sarkozy. Cum oare pot asemenea atitudini sa devina posibile in democratii? Foarte simplu! Pentru ca, in opinia mea, democratiile functioneaza pana nu mai functioneaza. Paradoxul suprem al democratiilor este de aceea tocmai momentul in care ele se transforma in dictaturi prin vot popular.
Cazul Germaniei hitleriste, un exemplu elocvent, se pare ca a fost uitat de mult, asta pentru ca amnezia este ceea mai grava boala a umanitatii. In cazul de mai sus Sarkozy pierde teren politic pe zi ce trece. Obseva un lucru foarte interesant! Nu-l pierde numai din cauza lui.
Il pierde si din cauza predecesorilor care i-au minat terenul. Situatia in care ne aflam astazi a fost asadar construita cu multa migala de-a lungul anilor de toti cei care nu au vazut mai departe de lungul propriului nas. De catre cei care si-au condus tarile conform teoriei “dupa mine potopul”. Iata cum a ajuns Sarkozy (si de fapt aproape toti politicienii zilelor noastre) sa fie lovit de inundatii. Prinsi intr-o postura in care nu si-au construit barci de genul celeia pe care a construit-o Noe. Pentru ca politica va continua sa ramana politica, din apa isi scot acum capetele oamenii care pretind ca au barci.
Cei multi dusi de ape si gata sa se inece incep sa-i asculte. Ca sa-i combata pe noii lor adversari, cei din scaune contra-ataca. Numai ca in conditiile actuale singurul subiect care intra in urechea omului pe jumatate inecat este cel al barcilor. Primele seminte ale protectionismului au fost asadar semanate. Unde raman in aceste conditii principiile democratice? Le duce si pe ele apa. Pentru ca un om dus de puhoi si inspaimantat vrea in primul rand sa-si salvaze propriul “cojoc”, nemaidand doi bani pe teoriile de egalitate, fraternitate, libertate bla, bla, bla… Singurul lucru care il intereseaza pe un om in asemenea conditii este sa sara cat mai repede intr-o barca, asta chiar in cazul in care isi va da seama mai tarziu ca a sarit in una gaurita.
Asteapta-te asadar la o escaladare a duelului dintre cei care pretind ca au barci si cei pe care ii vezi ca nu au, conducatorii actuali. Cei din urma vor folosi cu timpul argumente tot mai asemanatoare cu cele ale barcagiilor, incercand astfel sa-i convinga pe oameni de faptul ca ei le pot oferi chiar vapoare.
Problema este ca acesti marinari si-au pierdut in cele mai multe cazuri total credibilitatea, trebuind sa platesca si pentru faptele altor marinari inchipuiti, predecesorii lor. In aceste conditii sansele celor cu barci gaurite cresc vertiginos. Dand nastere unui fenomen pe care il voi numi “dictatura democratiei”.
Termenul mi se pare adecavat pentru ca dicatura democratiei se obtine printr-un un proces lent. Care urmeaza intocmai schimbarile ciclice ale psihologiei umane, aflata intr-o oscilatie continua. Oscilatie intre: euforie, caracterizata de sentimente de toleranta permisivitate, empatie. Si panica: caracterizata prin elemente tocmai opuse celor enuntate.
Unde crezi tu ca ne aflam acum? Tinand cont de ciclul enuntat. Dupa parerea mea undeva aproape de punctul de balanta. Acolo unde sentimentele pozitive tind sa se schimbe in sentimente negative. Consecintele acestui fenomen, in cazul in care eu l-am perceput corect, ar trebui sa fie foarte triste. Pentru ca in acest caz am pasit deja pe podul care despartea democratia de dictatura. ACTA, BUY EUROPEAN, JOS SHENGEN, sunt semne inscrise pe pancarte care pot fi gasite doar pe podul mentionat. Inchei prin a repeta un lucru pe care l-am mai spus: Grecii au definit democratia, uitand insa sa defineasca si mediul in care poate functiona. In opinia mea cea mai importanta parte a unei definitii complete.
Etichete: Europa, extern, Nicolas Sarkozy, opinii, Shengen
