ight=”150″ />Cei platiti pe baza contractelor de drepturi de autor va trebui sa cutreiere orasul pentru a-si plati contributiile catre bugetul de asigurari sociale si fisc.
Banii pe care ii vor ridica de pe card in fiecare luna, pentru care au muncit fix cat era nevoie, nu le mai apartin. Vor trebui sa-i disece, sa faca multe calcule si sa lase putin la somaj, putin mai mult la sanatate si al naibii de mult la pensii.
Cei mai multi vor face aceasta operatiune in fiecare luna, pentru ca veniturile din drepturi de autor sunt fluctuante – numarul de materiale scrise lunar este proportional cu plata.
Angajatorul va opri in continuare 10% cu titlu de impozit anticipat, insa angajatul trebuie sa plateasca din venitul sau net contributii de 16,5 % in stanga si-n dreapta :
· 0,5% pentru somaj, la Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca
· 5,5 % pentru sanatate, la Casa Nationala de Sanatate – anual sau trimestrial
· 10% pentru pensie, la Casa Nationala de Pensii
“Norocosii” care sunt platiti cu aceeasi suma in fiecare luna nu mai trebuie sa dea declaratii de venit lunar, dar sunt obligati sa plateasca aceste contributii. Chiar si cei care nu castiga in fiecare luna bani pe contractele de drepturi de autor trebuie sa se declare “faliti” la institutiile de mai sus.
Toate astea nu sunt de ajuns pentru a salva patria din foame. Vom pune umarul la asta vrand-nevrand, din cauza capcanei intinse de legiuitori. Timpul dintre publicarea legilor in Monitorul Oficial si data limita pana la care se pot face platile si depune declaratiile este ridicol de scurt. Astfel, daca nu platim pana pe 25 august acesti bani, devenim datori cu sume pe care nici nu visam sa le castigam vreodata. Pentru nedepunerea declaratiilor, amenzile se situeaza intre 2500 si 5000 de lei, iar pentru eventuale greseli strecurate (nu stim daca si ortografice), intre 300 si 600 de lei.
Scriu, deci … mananc?
Plata pe drepturi de autor sau vanzarea la bucata a chiftelutelor jurnalistice a constituit o vreme modul prin care unii din breasla puteau fi liberi de “tonul” institutiilor de la care isi luau salariul. Pentru acestia reprezinta un ban in plus, pentru studenti sau absolventi de jurnalism, reprezinta singurul venit.
Un articol de presa nu valoreaza nimic intrinsec. Mai mult inseamna spatiul pe care il ocupa pe print sau pe pagina web. Daca e sa ne gandim la valoarea sa materiala, situatia devine dezolanta.
Banii luati pe un material de doua pagini scris pentru o revista studenteasca ajung pentru cel mult doua iesiri la bere, cu doua conditii: berea sa fie cea mai ieftina si prietenii darnici, la nevoie.
Dar patria are nevoie de noi. Are nevoie de banii nostri de bere. Pana la urma, ii vom oferi doar ce avem noi mai bun, ce ne va ramane dupa a sa revarsare de grija pentru batranea, sanatatea si viitorul nostru muncitoresc: praful de pe tolba.
Etichete: amenzi, ANOFM, contributii, impozite, intern, opinii, pensii, sanatate, somaj
