RENNE: Revista online

Sa interzicem predarea religiei in scoli?

Scris de Alex Sima

Am observat pe zi ce trece o lupta din ce in ce mai acerba intre “credinciosi” si “necredinciosi”, atat in mediul online cat si in cel offline, sau cum ar zice unii, viata reala de zi cu zi. Nu trece o saptamana fara sa vad pe Facebook sau pe Twitter tot felul de mesaje pro sau contra religiei, iar pe Renne acestea sunt de departe cele mai discutate subiecte.

Dincolo de mantuirea neamului sau cipuri problematice pentru fetele bisericesti, dincolo de sora Rebecca si sora Uatzhername, care imi bat dimineata la usa sa ma intrebe daca as vrea sa aud niste pilde din Biblie, dincolo de faptul ca pana si in Helsinki am fost acostat de un nene convertitor, dincolo de cei care incearca sa ma convinga sa aflu adevarul si de cei care incearca sa le “deschida ochii” celor din urma, dincolo de faptul ca acum poti sa iei credit de la biserica, dincolo de toate astea, ma vad nevoit sa ajung direct la finalul povestii.

Am citit prima data Biblia pe la patru ani. Aia groasa, mare, veche si completa, “interzisa”. Eram cel mai inversunat credincios, ma certam cu colegii pagani de la scoala, si ma visam ajuns pe o campie inverzita, in compania unor oi, asa cum vazusem eu prin niste postere color cu Edenul. La orele de religie era o placere, ca stiam deja care-i baiul. Ceva mai tarziu, am citit Ramayana si Mahabharata, ceva din Upanisade, si mai tarziu de asta, de voie de nevoie ca imi trebuia la facultate, Istoria religiilor, de nenea Eliade. Cand ajunsesem aici deja pierdusem pe drum inversunarea de alta data. Zelotul a disparut si i-a facut loc lui Toma necredinciosul.

La romani, credinta insa e ciudata. Multi cred teoretic, dar mai greu cu practica. Pe sistemul indoctrinarii, ei nu stau sa analizeze ce inseamna de fapt credinta, religia. Ei doar cred. Azi furi, maine tii post. Poimaine iti inseli sotul, duminica te duci la biserica. Cand treci pe langa orice are cruce, faci si tu una. Ca de, ai pacate si trebuie sa faci si tu ceva sa iti fie iertate. O alta categorie de credinciosi e mai speciala. Cei care nu iau textul celor sfinte de-a bun, ci il interpreteaza dupa cum le convine. Si bine fac, insa ei se opresc cu rationamentul undeva la mijloc. In ciuda oricaror dovezi contrarii, ei cred in continuare.

De ce? Simplu, pentru ca toti suntem muritori, si tineri sau batrani, preferam sa ne gandim ca ne asteapta ceva dupa. Cum era si o chestie pe care o folosesc multi preoti: Ai totul de pierdut, daca Dumnezeu exista si tu nu crezi. Ce ai de pierdut daca o sa crezi fara sa fii sigur? Fiecare dintre cei care aleg varianta a doua are un raspuns personal, fie respectul de sine, fie mandria (mare pacat si asta), fie pierderea iluziei posibilitatii de alegere si liberului arbitru.

Dincolo de asta, religia e buna, pe langa facutul de bani pentru cei din interiorul institutiei in sine, la un singur lucru. Si din pacate la el nici macar toate religiile nu contribuie: educarea si transmiterea unor valori (sa nu furi, sa nu ucizi, sa nu inseli, sa nu miti, si asa mai departe). E mai usor sa le impui sub amenintarea Iadului, decat altfel. Cand copilul tau, sa zicem minor, isi vede colegii si prietenii ca fac tot ceea ce el nu face, parca iti e greu sa-i spui de ce el nu ar trebui sa faca asta. Cand mai tarziu creste, si vede ca unii “castiga” intr-o luna cat ai castigat tu toata viata, cam greu sa-i explici. Mai usor sa bagi la inaintare clasica “ii bate Dumnezeu”. Si mult mai usor sa te bazezi pe ajutor divin cand ai nevoie de ceva sau cand vrei sa realizezi cutare lucru. “Sa ne ajute Dumnezeu” si “Sa dea Domnul” sunt printre cele mai folosite expresii la romani, “Doamne fereste” sa reusesti ceva pe cont propriu.

Si cu textul asta am schimbat ceva? Putin probabil, poate pentru 1% din cei care il vor citi. Insa e suficient? Pentru mine, da. Si poate procentul o sa creasca putin dupa ce vor vedea mai multi oameni paradoxul si in acelasi timp semnul divin peste care am dat deunazi, in apropierea Patriarhiei/Dealul Mitropoliei din Bucuresti. In imaginile urmatoare puteti observa doua elemente principale, lasand localizarea (intre o biserica si Patriarhie) la o parte:

– Un panou amplasat strategic de ASUR, cu un mesaj pentru vanatorii de moaste: Stop indoctrinarii religioase in scoli;
– Un Audi cu numar BOR (Biserica Ortodoxa Romana), cu background graitor.

Asadar, de ce sa interzicem predarea religiei in scoli? Nu mai bine ne crestem copiii in spirit crestin, si ii bagam in sistem? Altfel, sunt mici sanse sa aiba masini sport fara sa zgarie cercurile Iadului.

Si pentru ambele tabere, un test. Voi ce parere aveti? Sa interzicem predarea religiei in scoli sau nu?

Etichete: Audi, Biserica Ortodoxa, exclusiv, intern, opinii, recomandari Social, religie, scoala, sondaje