Ada Condeescu: profil de tanara actrita

Scris de

Pe Ada Condeescu o stiti drept Ana, o studenta la Sociologie, in pelicula Eu cand vreau sa fluier, fluier. Cand nu da viata diverselor personaje, isi petrece timpul liber practicand echitatia. “Este si hobby si pasiune si relaxare, dar in acelasi timp presupune si concentrare maxima. In rest imi place mult sa calatoresc, chiar si pana la marginile Bucurestiului si sa descopar oameni, caractere, personalitati”.

Nu isi aminteste clar momentul cand a decis ca vrea sa urmeze o cariera in actorie. A trait intr-un mediu artistic, iar orele petrecute la teatru au facut ca pasul urmator sa fie unul logic, de la sine inteles. Pentru Ada, teatrul reprezinta “primul adevar real pe care il afli despre actorie”, o etapa imperios necesara in viata unui actor. Emotiile primordiale, posibilitatea de a interactiona cu spectatorii si de a le observa reactiile, fac din teatru o lume magica, un experiment uman reusit de fiecare data.

Pana in prezent, Ada s-a  aflat pe scenele din Metropolis si Odeon, in piese regizate de Dragos Galgotiu “si sunt fericita din pricina asta, dar si datorita norocului pe care l-am avut jucand alaturi de Constantin Cojocaru, Marian Ralea, Ionel Mihailescu, Oana Stefanescu, Dan Badarau si alti minunati actori, care m-au protejat si de la care aveam ce invata atat la repetitii, in timpul spectacolui cat si in spatele culiselor. In momentul de fata, incerc sa pun la cale un proiect impreuna cu alti tineri actori si regizori, dar calea este destul de grea si lunga”.

Castingul pentru Eu cand vreau sa fluier, fluier a fost unul lung, care i-a testat rabdarea, iar schimbarile de pe parcurs au facut-o sa fie deloc increzatoare. Cu ajutorul lui Florin Serban si bazandu-se pe propriul instinct, Ada a creionat un personaj sincer si autentic. “Am aflat ca am luat proba doar cu cateva zile inainte de filmare, in timpul castingului am reusit sa ma documentez despre cum sunt studentii la sociologie, dar nu prea mult. M-am bazat pe tot ce imi spunea Florin Serban si impreuna am construit-o pe Ana”.

Pe plan personal, filmul a fost decisiv in schimbarea unor opinii adanc inradacinate, pe care majoritatea oamenilor le au vizavi de cei inchisi intr-un penitenciar. Este extrem de usor sa catalogam si sa aratam cu degetul, dar in multe situatii, povestea din spate sta drept marturie si explicatie prentru un prezent crud si poate nedrept. “Nu ai cum sa nu simti anumite preconceptii, daca nu ajungi sa cunosti o anumita categorie de oameni: detinutii. Toate povestile sunt triste, oamenii pe care i-am cunoscut nu erau criminalii cu sange rece sau hotii care iti dau in cap la coltul strazii. Erau oameni nefericiti si amarati. M-au intristat mult motivele pentru care au ajuns acolo si viata lor singuratica, lipsita de tandrete si iubire pe care o duc zi de zi”.

Generozitatea trebuie sa fie cea mai importanta calitate a unui actor. Sa te daruiesti publicului cu fiecare rol interpretat, cu fiecare picatura de sudoare, sa simti si sa memorezi toate aplauzele primite. Fiecare zi devine o competitie cu tine insuti incercand sa oferi de fiecare data ce e mai bun din tine. “Incet, incet ajung sa cred ca este, poate, cea mai grea meserie din lume, te confrunti cu tine, cu lipsurile tale si frustrarile de zi cu zi, cu propriile defectele. E greu sa te pastrezi generos cu cei din jur, de aceea ii admir pe actorii care indiferent de premii sau de numarul de roluri si-au pastrat totusi o inocenta si o caldura fata de oameni sau de colegi. Vorbind strict ca spectator ii ador pe Al Pacino si Anthony Hopkins, dar tot de Marlon Brando am ramas indragostita”.

Ada sustine cu ardoarea ideea ca un tanar actor nu trebuie sa aiba un model, ci un maestru. “Modelul este ceva care din start te supune la o oarecare copiere. Din pacate, ca sa ai un maestru, trebuie sa intri intr-un contact direct cu el, sa mergi in urma lui, sa-i asculti vorbele, sa te minunezi si sa te bucuri de el, iar uneori poate, sa-l urasti, pentru ca apoi sa-l iubesti si mai tare. Spun din pacate, pentru ca in Romania  nu prea mai exista ocazia de a-ti intalni maestrul”.

Pe parcursul carierei, un actor are mereu parte de urcusuri si coborasuri, vazandu-se la un moment dat in postura de a accepta roluri cu mult sub capacitatile sale actoricesti. Este trist uneori sa ii vezi pe monstii sacri ai cinematografiei romanesti jucand in telenovele cu scenarii simple si roluri usoare. “Eu cred foarte tare in aceasta meserie  si in faptul ca asta e ceea ce eu trebuie sa fac. E important sa iti incepi cariera in tara in care ai crescut si in care iti traiesti viata de zi cu zi. Imi doresc sa am o cariera internationala, nu stiu cum si cand se va intampla lucrul asta, dar am numai presimtiri de bine”. In privinta telenovelelor: “De cand am intrat in facultate am ales un drum pe care am de gand sa merg ani buni, in care nu intra un astfel de proiect, dar nu poti stii niciodata”.

Ada Condeescu este o visatoare incurabila. “Uneori visez, mai mult decat traiesc: la dragoste, la tablouri, la filme, la cer si la ape. Deocamdata, nu pot vedea  viitorul, dar stiu doar ca trebuie sa implinesc niste lucruri pe care le am in suflet si in minte de multi ani. Va spun doar ca tin de iubire si de actorie”.

Drumul Adei in lumea filmului abia incepe, cu pasi siguri si sunt convinsa ca va experimenta de multe ori trairile si emotiile care au cuprins-o la premiile Ursul de Argint de la Berlin.

Ada Condeescu este nominalizata la Premiile Gopo 2011, la categoria “Cea mai buna actrita intr-un rol principal intr-un film de lung metraj fictiune”.

Sursa: Renne
Sursa foto: Ada Condeescu Facebook

Etichete: , , , , , , , ,

NemiraNemira
EscapeReality Escape Rooms

Lasa un comentariu

Va rugam sa comentati la subiect si sa nu ii jigniti pe ceilalti interlocutori. In caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Va multumim.