Despre pasiune si cautare

Scris de

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la relatii, imi vine sa depun un juramant de castitate pe termen nelimitat. Poate mi se intampla numai mie, dar parca, cu cat trece timpul, cu atat devine mai greu, mai complicat sa ai parte de interactiuni umane adevarate. Fara jocuri, fara replici spuse doar de dragul de a fi spuse, fara gesturi pe care avem impresia ca celalalt le asteapta de la noi.

Ma gandesc ca Dumnezeu ne-a jucat o festa teribila. Am vrut libertate, sa gustam din fructul interzis si totusi nu suntem liberi. Suntem dependenti unii de altii, nu putem sa traim fara un partener sau o partenera in vietile noastre. Constant cautam. Pe acel cineva care sa fie ca noi insine. Cineva care sa ne scoata in evidenta si sa ne ofere intreaga sa fiinta, fara sa ceara nimic in schimb, dar sa primeasca totusi totul.

Aceasta poveste este despre cautare.

O cheama Ana. Un nume simplu, o fata un pic mai mult decat simpla. Se retrage adesea in camera sa alba, cu flori la geam si citeste. Se transpune in pielea personajelor si devine pe rand regina, sotie, amanta, prostituata. Ultimul rol o incanta cel mai tare. Cum spune si Bruckner, “Prostitutia este ultimul stagiu al caritatii.”, iar Ana este o fata altruista si extrem de generoasa. Dar erau doar fantezii, rigorile sociale si cele cateva valori dupa care inca isi traieste viata nu ar lasa-o niciodata sa duca o viata desfranata. Dar, slava cerului ca exista imaginatie si orice se poate intampla pe acest taram.

Are un obicei straniu, pe care l-a constientizat recent, cand altii i-au atras atentia. Oriunde merge si este nevoita sa ramana peste noapte, alege partea patului mai aproape de usa. Este modul sau de a se simti in siguranta: poate oricand sa fuga, sa evadeze din acea camera ai carei pereti devin adesea prea mici, sufocand-o .

Nu si cu el. Din primul moment, ceva anume, un gest, o privire, sau poate acel simplu simt feminin i-au spus ca poate sa aiba incredere in el. Pentru prima oara, Ana alegea locul de la perete. Fara sa isi dea seama, nu mai era aproape de usa. De aceasta data, nu voia sa fuga, se simtea protejata. A. ii dadea sentimentul ca atat timp cat este cu el, nimic rau nu i se poate intampla.

Tacerea fusese semnul de care Ana avea nevoie pentru a sti ca il doreste pe el. Extrem de vorbareata, spre limita exagerarii poate, putea sa petreaca momente de tacere cu A. fara sa i se para ciudat, fara sa isi doreasca sa sparga gheata cu vreo replica. Il privea adesea cand dormea, amuzata de sforaitul lui usor si gura intredeschisa.

Si nu! Nu este o poveste cu Feti-Frumosi sau happy end, ci o poveste semanata de regrete si dezamagire. S-au cunoscut, s-au placut, s-au certat, s-au urat, a plans, a sperat. Povestea clasica. Nu are sens sa va plictisesc cu detalii despre tumultoasa despartire.

Dezamagirea s-a instalat in sufletul Anei in scurt timp. Si nu era dezamagita de el, ci de ea insasi. Isi permisese luxul, ca inca o data, fara sa tina cont de nimic, sa creada in cineva, aproape neconditionat. Nu auzise nici macar o vorba buna despre el. Nimeni nu ii spusese un simplu E ok omul. In subconstient, a stiut de la bun inceput ca relatia este sortita pieirii. Dar Ana este incapatanata. Nu ii place sa i se spuna ca dl. X nu este pentru ea. Vrea sa se convinga singura, da o sansa tuturor.

A. i s-a parut exotic, altfel decat ceilalti. Poate suna ciudat, dar a crezut ca, alaturi de el va avea acea relatie bolnavicioasa pe care si-o dorea. Nu ma intelegeti gresit. Bolnavicioasa in sensul de pasionala, presarata cu certuri, gelozii si exagerari, urmate de impacari dulci. Intr-un singur cuvant: drame.  Desi stie ca, teoretic, i-ar trebui un barbat care sa o linisteasca, sa o calmeze, fiind ea de multe ori agitata si ocazional isterica (numai ocazional), Ana il cauta pe acela care sa ii zguduie universul. Nu vrea o existenta comoda. Vrea o viata plina de patos, vrea un barbat care sa ii adauge cateva batai in plus pe minut inimii sale, vrea sa simta cum ii curge sangele in vene. Vrea. Punct.

Te vei intreaba ce ofera  in schimb aceasta Ana care vrea si din aceasta si din cealalta. Toate cele de mai sus si inca ceva in plus. Ofera acea stabilitate deloc specifica unei existente pline de insufletire. Ana este femeia unui singur barbat. Niciodata nu a inselat. Ceilalti barbati inceteaza sa existe atunci cand se afla unul in viata ei, care o face sa zambeasca si mai mult decat in mod normal.

Inca mai cauta.

Sursa: Renne
Sursa foto: Agent Genius

Etichete: , , , , , , , ,

NemiraNemira
EscapeReality Escape Rooms

Comentarii (4)

 

  1. "GEN" says:

    “Ana”..Ana exista in multe/multi dintre noi!
    Din pacate din ce in ce mai putin…tumultul superficialitatii si egoismului din jurul nostru, o restrange pe “Ana” putin cate putin..ce trist! pt ca Ana este esenta pe care toti o cautam dar, in acelasi timp, lasitatea noastra ( a tuturor si a tot ce ne inconjoara) o distruge…cata ipocrizie…
    La naiba!!
    Eu cred in Ana, in incapatanarea ei! Voi?!

  2. alex says:

    imi place de Ana…o cunosc…cred ca si eu gandesc ca si ea..in mare ne dorim cam acelasi lucru….superb articol!

  3. @Gen: Si eu cred in Ana si sper sa nu inceteze cautarile prea curand.
    @Alex: Ma bucur ca ti-a facut placere sa il citesti.

  4. Cred ca Ana ar avea mai multe sanse daca ar gandi o tactica cu verticalizare si atac pe flancuri…

    Asa e bine? Happy happy joy joy?

Lasa un comentariu

Va rugam sa comentati la subiect si sa nu ii jigniti pe ceilalti interlocutori. In caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Va multumim.