RENNE: Revista online

Jurnal de calatorie: Estonia, vizitata dupa obiceiul finlandez

Scris de Alex Sima

E 5 dimineata, ma uit pe fereastra la zapada, vad pe net ca afara sunt undeva intre -5 si -10 grade, iar spre marea mea uimire, continuarea nu e “si ma asez inapoi in pat ca sa dorm”, ci “si ma grabesc sa nu pierd vaporul catre Tallinn”. Nu banuiam ce inseamna de fapt vremea urata.

Unul dintre miturile care-i privesc pe finlandezi, in special pe locuitorii Helsinkiului, e ca viziteaza capitala Estoniei ca pe un fel de supermarket, unde totul e mai ieftin. Vase de croaziera pleaca dimineata, la diferite ore, si de obicei se intorc in aceeasi zi, pe seara. Drumul total dureaza intre 6 si 7 ore, in functie de cat de agitata e marea, asa ca nu prea ai mult timp la dispozitie pentru cutreierat Tallinnul. Sunt finlandezi care nici macar nu coboara de pe vapor, pentru ca au venit doar sa cumpere bautura ieftina si asta o pot face si de la magazinele de la bord, odata aflati in apele internationale. In Finlanda, nu poti cumpara alcool cu o concentratie mai mare de 4,7% decat de la lantul de magazine dedicat acestor produse, Alko. Dupa ora 21:00, nu poti cumpara de la supermarket alcool indiferent de concentratie, singura alternativa fiind reprezentata de baruri, unde o bere obisnuita (in jur de 1,5 Euro in magazin) poate ajunge si la 5 Euro. Finlandezii au asadar serioase probleme cu bautura, din toate punctele de vedere. Problema pretului o rezolva plecand in alte tari. O bere cumparata dintr-un magazin din Tallin e cu 63% mai ieftina decat acasa.

Pe vapor, teoretic cel putin, e interzis consumul de alcool – care nu e cumparat din magazinele de la bord. In realitate, pe drumul la intoarcere, e imposibil sa nu gasesti cateva zeci de oameni atat aproape de o coma alcoolica, prabusiti prin toate colturile, la toate etajele, intr-o petrecere continua. De la adolescenti la nonagenari, toata lumea are un scop comun. Mai pe romaneste, sa se faca manga. O cabina costa 15 Euro in plus fata de bilet, care e 15 Euro dus-intors (20 daca nu l-ai rezervat online). Cu toate astea, e mai economic sa cumperi aproape orice in cantitati mari din Tallinn.

Pana a ajunge aici insa, trebuie sa treci prin mai multe probe “de foc”. Prima e sa ajungi la vapor. Am avut insa ocazia sa vad de ce la o cantitate de zapada care ar fi paralizat unele zone din Bucuresti, in Helsinki nu provoaca decat o usoara reducere a vitezei. Pentru ca nu stiu la ce ora au inceput lucratorii dezapezirea, sau daca erau la post inca de seara, dar din autobuz i-am vazut cum curatau pana si locasurile dintre barele metalice ale unui pod, manual. Nu mai vorbesc de utilajele grele, prezente la fiecare cateva sute de metri. E ciudat sa vezi ca solutia e atat de simpla, insa la noi pare sa fie atat de greu de aplicat. Nu e vorba de ceva foarte complicat, ci de mentalitate.

La 8 dimineata, M/S Nordlandia a ridicat ancora si s-a indreptat cu viteza melcului catre tarmul estonian, si m-a facut sa ma gandesc ca unul dintre factorii care contrbuie la durata mare a drumului e simplu: trebuie sa le oferi pasagerilor o durata cat mai mare petrecuta la bord, ca sa poata cheltui cat mai mult. Pe doua nivele, pe langa restaurant, cafenele si supermarket, e plin de jocuri mecanice, de la masinute de poker ca intr-un cazinou din Las Vegas, pana la Guitar Hero. Pana si la locul de joaca amenajat pentru copii e un PlayStation.

Ajunsi in portul din Tallinn, capitanul ne-a anuntat incantat ca temperatura se apropie de cea de inghet, asadar e ceva mai cald ca in Helsinki, si ne-a rugat sa ne intoarcem la timp. Si nu e o rugaminte dictata de politete, sunt convins ca multi finlandezi s-au vazut pusi in situatia de a se trezi intr-o tara straina dupa ce le-a plecat vaporul. Pe langa asta, ne-a anuntat sa fim atenti la o plaga ce s-a extins incet dar sigur, si care romanilor le e atat de familiara: celebrii “hoti de/din buzunare”. Langa iesire, un semn mare: “Beware of pickpockets”, la fel cum am gasit si prin oras, unele extrem de grafice, cu o femeie careia i se agatase geanta.

Ca sa nu ne simtim chiar asa brusc intr-o tara straina, vremea a tinut cu noi. Adica a inceput sa ninga usor. Cu toate astea, am simtit instantaneu ca acest oras e un frate pierdut al Sibiului. Daca legi la ochi, sa zicem un american, si il plimbi cateva ore prin ambele orase, n-o sa sesizeze mari diferente. Zona veche, fortificata, plina de biserici, strazi lungi pietruite si cladiri lipite. Blocurile, total diferite fata de cele din Helsinki, intr-un clasic stil ceausist. Cladiri cu o arhitectura deosebita imprastiate din loc in loc. Magazine de suveniruri si antichitati, dar intr-o versiune ceva mai razboinica decat la noi – poti cumpara vechi mitraliere, pistoale, grenade, uniforme militare si chiar costume naziste de trupe SS. Unul din partenerii de drum, francez, a fost socat de-a dreptul, si tare mi-as dori sa vad expresia unui german intr-un astfel de butic.

In centrul orasului, la restaurantele cu profil medieval te acosteaza si te invita domnite, costumate dupa cum se cuvine. Oamenii stiu sa isi vanda marfa, iti ofera si un “free schanpps”, sunt atenti cu turistii, te intreba de unde esti si in general creeaza o atmosfera speciala. Iar daca astea nu sunt de ajuns, oferta face diferenta: carne de mistret, de iepure, sau chiar si de urs. Preturile nu sunt exagerate pentru un restaurant central – aproximativ 5 Euro pentru o supa de ciuperci de padure. Daca alegi ceva mai vanatoresc, urca, si se invart intre 12 si 16 Euro. Ursul e cel mai scump, si restaurantul la care am fost facea parte din (doar) cele doua care servesc acest fel in tot orasul – 40 Euro. Clientii, in mare parte straini, si de fapt nu cred ca am auzit multa lume vorbind estoniana. In tot orasul, cea mai uzitata limba a fost fara doar si poate rusa, pe care o auzeam vorbita la fiecare 5 minute.

Dupa o masa copioasa, ne-am trezit afara in mijlocul unei furtuni cu zapada, care te impiedica sa vezi la mai mult de 50 de metri in fata, cu vaporul la oaresce distanta, si cu destul de multe dubii in privinta drumului. Am ajuns insa la destinatie dupa cateva detururi neintentionate, cu 5 minute inainte de ultima posibilitate de imbarcare. La bord, petrecerea in toi. La etajul in care ne-am stabilit cartierul general, cete de cate doi sau trei finlandezi pazeau covorul. Altii il pupau de zor. Din cand in cand, de la alte etaje veneau oameni dezorientati, care dupa ce se uitau in jur pret de cateva minute, decideau sa iasa pe punte, si se intorceau ca dupa o baie, pentru ca furtuna s-a intetit si pe mare: un vapor clatinandu-se amenintator pe o mare agitata – o combinatie perfecta cu alcoolul in cantitati mari. N-a trecut mult pana nu a inceput sa miroasa dubios, ca intr-o toaleta dintr-un bar la ora inchiderii. Am ajuns cu intarzierea de rigoare, iar in timp ce asteptam sa iesim, din cand in cand, cate o pensionara mai facea cunostinta cu podeaua, dar se ridica cu aplomb si se ducea ata la baie. Dupa reactia “obisnuitilor”, nu pare sa fie ceva iesit din comun.

Una peste alta, o experienta deosebita, pe care o recomand celor care vor altceva decat un clasic tur cu ghidul. O veti tine minte mult timp dupa ce se va termina, cu conditia sa nu beti pana uitati de voi.

Etichete: calatorii, exclusiv, extern, Helsinki, Jurnal: Estonia, reportaje, Tallinn, turism, video