RENNE: Revista online

Marea Britanie vireaza spre energia din Rusia

Scris de Daniel Ionascu

Marea Britanie si companiile sale energetice vireaza spre Rusia din cauza crizei si temerii ca rivalii din Franta si Germania vor beneficia de avantaje din colaborarea cu gigantii rusi ai energiei, ceea ce ar lasa societatile sale descoperite.

Desi are la activ mai multe dispute cu Rusia in diverse domenii, inclusiv energetice si ale drepturilor omului, Marea Britanie se reorienteaza spre relatii energetice mai stranse cu Rusia.
Astfel, Marea Britanie vrea ca din 2012 sa primeasca gaze prin conducta Nord Stream si a rezervat deja patru miliarde de metri cubi pe an, potrivit lui Маtthias Varnig, directorul general al operatorului gazoductului, citat de Times. Cele patru miliarde de metri cubi de gaze rezervate de catre statul britanic reprezinta circa 4% din necesarul anual de 94 de miliarde de metri cubi al tarii. Iar volumul de gaze din Rusia va creste.

Profitul, marea tentatie

Din ce in ce mai multe state sar in barca Nord Stream. Desi initial era un proiect ruso-german, avand ca participanti doar Gazprom si companiile germane E.ON si BASF, ulterior olandezii de la Gasunie au intrat in actionariat, cu 9% din titluri. Apoi Danemarca a incheiat un acord de cumparare de gaze din conducta. Intre timp, francezii de la Gaz de France SUEZ, speriati de perspectiva de a cumpara gaz de la un broker german, negociaza intrarea in proiect. De asemenea, Electricite de France (EdF) va primi de la Gazprom 6 miliarde de metri cubi de gaz anual iar GdF va primi aditional 2,5 miliarde de metri cubi, potrivit Ria Novosti. Prin comparatie, in 2008, Gazprom a aprovizionat Franta cu 10,9 miliarde de metri cubi de gaz. Acum, Marea Britanie va primi si ea gaze, dupa ce Nord Stream va fi prelungit din Olanda pana in portul Norfolk, scrie Ria Novosti in alta parte.

Gazprom are o participatie de 51% din Nord Stream, Wintershall Holding si E.ON Ruhrgas din Germania detin cate 20% iar Gasunie 9%.

Razboil nervilor

Implicarea Marii Britanii vine dupa mai multe dispute dintre acest stat si Rusia. In ultima dintre confruntari, in data de 19 noiembrie, grupul petrolier Brittish Petroleum (BP) a cedat in fata oligarhilor rusi sprijiniti de stat conducerea holdingului mixt din Rusia, TNK-BP. The Guardian relata cum Maxim Barski a fost numit director executiv al TNK-BP, desi BP il nominalizase pe Pavel Skitovich. Barski va prelua mandatul in ianuarie 2011 iar intre timp oligarhul Mikhail Fridman va ramane pe pozitie. Anul 2008 s-a caracterizat prin presiuni repetate ale celor patru oligarhi reuniti in AAR Group, ce detine 50% din TNK-BP, de a prelua puterea. Statul rus a pus si el presiune pe BP iar directorul Robert Dudley a fost fortat sa paraseasca Rusia dupa ce ii expirase viza. TNK-BP a platit si o amenda de 1,44 miliarde de dolari. De asemenea, TNK-BP a fost fortata sa vanda catre Gazprom zacamantul de gaze Kovytka la un pret de 700-900 de milioane de dolari, desi valoarea sa era la momentul incheierii afacerii intre 2 miliarde de dolari si 3,6 miliarde de dolari, potrivit estimarii Stratfor.

Politica pumnului

Gigantul englezo-olandez Royal Dutch Shell a fost fortat sa vanda in 2006 tot la un pret subevaluat participatia la imensul camp de gaze Sahalin-2 catre Gazprom, proiectul fiind evaluat la 22 de miliarde de dolari. Shell si partenerii sai japonezi, Mitsui si Mitsubishi, au renuntat fiecare la cate jumatate din participatiile detinute la acest proiect, ca sa permita accesul Gazprom la conducerea Sahalin-2. Shell mai detine 27,5% din proiect, Mitsui, 12,5%, iar Mitsubishi mai are o participatie de 10% la Sahalin-2. Pentru participatia de 50% plus o actiune, Gazprom a platit doar 7,45 miliarde de dolari.

Yukos, Rosneft, Gazprom

Dezmembrarea companiei Yukos si vanzarea activelor sale petroliere catre Rosneft (direct) si ale Gazprom Neft si Gazprom – dupa o reciclare prin companiile italiene Enel si Eni -, este un alt motiv de lupta din pricina drepturilor omului. Cele doua procese intentate de Rusia omului de afaceri Mikhail Khodorkovski – patronul Yukos si lui Platon Lebedev – director al Yukos, sunt condamnate de foarte multe organizatii mondiale pentru apararea drepturilor omului. In primul proces, cei doi au primit o pedeapsa de 8 ani de inchisoare in Siberia, insa acum posibilul verdict este de 22 de ani. Procesul si instrainarea Yukos a fost obiectul mai multor dezaprobari si condamnari din partea oficialilor britanici. Astfel, un activ al Yukos este procentul de 20% din fosta Sibneft, care a fost rebotezata Gazprom Neft. Sibneft fost vandut de oligarhul Roman Abramovich catre Gazprom in 2005 pentru 13,1 miliarde de dolari. Cei 20% au fost preluati de italienii de la Eni. In ianuarie 2009, Gazprom a achizitionat cei 20% pe care Eni ii avea la Gazprom Neft pentru 4,2 miliarde de dolari. De asemenea, Gazprom a preluat si 51% din Severenergia, companie unde italienii de la Eni si Enel, au impreuna restul de 49%. Pentru procentele respective Gazprom a platit 1,6 miliarde de dolari. Severenergia detine doua companii, Arcticgas si Urengoil, care si ele au fost parti ale fostei Yukos. Companiile italiene le cumparasera in 2007 la licitatia unde Rosneft a cumparat majoritatea activelor petroliere ele Yukos. Eni si Enel controleaza pachetul minoritar printr-o alta companie mixta, in procente de 60%, respectiv 40%.

Otravirea spionului Litvinenko

Marea Britanie are un conflict cu Rusia si in privinta omorarii lui Alexander Litvinenko (care a fost otravit cu poloniu la Londra), act pentru care statul insular l-a acuzat pe premierul Vladimir Putin. Suspectul principal este Andrei Lugovoy, pentru care Marea Britanie cere extradarea, avand in vedere ca Litvinenko era cetatean britanic. Intre timp, Lugovoy – fost spion KGB, a ajuns parlamentar rus din partea partidului Rusia Unita, al lui Vladimir Putin. Rusia refuza sa-l extradeze.

Etichete: BASF, E.ON, EdF, Enel, energie, Eni, extern, Gazprom, Gazprom Neft, GdF Suez, Litvinenko, Marea Britanie, Nord Stream, Rosneft, Rusia, Sibneft, TNK BP, Yukos