Rugaciuni catre nimeni
Scris de Simona Spiridon
Rugaciuni. De dimineata, de dupa-amiaza si de seara, interioare si exterioare, inainte si dupa masa, cu vorba si cu gandul, pentru sotul plecat la razboi, pentru examene, pentru boala, rugaciunea de luni, marti, miercuri etc. Sute de feluri de rugaciuni cu ramurile si subramurile lor infinite. Oare am mai avea timp de altceva, daca le-am citi pe toate?
In orice caz, pentru crestini, rugaciunea este un concept deosebit de important, chiar esential, fara de care nimic nu este posibil. Este canalul principal prin care ei comunica cu Dumnezeu, i se destainuie, dar mai ales il roaga sa le implineasca dorintele. Uneori lucrurile decurg asa cum vrem, alteori nu. Pentru ca pana la urma, Dumnezeu cel atotstiitor are un plan prestabilit pentru fiecare dintre noi, in care nu putem interveni. El stie ce e mai bine pentru noi si orice ne-am dori, planul sau este de necontestat. Daca rugaciunile ar fi eficiente, asta ar insemna ca Dumnezeu se mai poate razgandi, dar este oare posibil ca cineva sa jongleze asa cu destinele oamenilor? Nu, Dumnezeu are lucrurile foarte bine puse la punct. Trecut, prezent si viitor, gandurile si actiunile noastre, sunt toate cunoscute de Dumnezeu cu mult inainte sa aiba loc. Atunci ce scop au rugaciunile? Este o contradictie jenanta pe care crestinii nu au reusit inca sa o explice.
Te poti ruga ore, zile intregi pentru vindecarea unui prieten bolnav de exemplu. Inutil, daca conform planului divin, el trebuie sa moara. Trist, stiu, chiar sadic as spune. Este voia Domnului si nu avem dreptul sa o contestam si uneori nici sa o intelegem. Cu alte cuvinte, rugaciunea este o loterie.
Eu nu prea joc la loterie. Prefer sa invat pentru un examen, decat sa astept sa ma ajute Dumnezeu sa-l trec, prefer sa ajut in mod direct pe cineva care are nevoie, decat sa ma rog la Dumnezeu pentru el si nu in ultimul rand, prefer sa ma documentez pentru a deslusi un mister, decat sa ma rog Domnului sa-mi dea intelepciunea necesara pentru a-i gasi explicatia.
Intr-un fel rugaciunea este o metoda de a scapa de o responsabilitate. Atunci cand ti-e lene sa o faci tu, ii ceri lui Dumnezeu sa o faca pentru tine, pentru ca, evident, este infinit mai usor. Rugaciunea incurajeaza indirect lipsa actiunii proprii. Mi se pare logic sa gandesc pozitiv si sa preiau controlul situatiei, decat sa astept ajutor de undeva din cer. Sigur, nu e o regula generala. De multe ori, nu sta in puterea noastra sa rezolvam orice problema. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa ingenunchiem si sa imploram mila unei entitati inchipuite.
Crestinii ar spune poate: si cu ce te incurca pe tine rugaciunile noastre? Ei bine, nu ma incurca cu nimic. Fiecare are dreptul de a alege. Pentru unii este o metoda de relaxare sau un fel de prieten imaginar caruia i se confeseaza. Nimic de obiectat aici, desi exista multiple alte practici si terapii care spre deosebire de rugaciuni, chiar functioneaza. Dar atunci cand rugaciunea este impusa elevilor la scoala de exemplu, nu pot sa nu ma opun. Atunci cand doi parinti refuza sa-si duca copilul bolnav la medic, crezand ca rugaciunea catre Dumnezeu il va vindeca, pur si simplu nu pot sa tac. Acest gen de neglijente trebuie sanctionate, iar copiii trebuie educati sa ia atitudine atunci cand se afla in impas si nicidecum sa isi puna toata speranta intr-un batranel care locuieste dincolo de nori.
Etichete: comunicare, crestini, crestinism, destin, opinii, plan divin, religie, rugaciuni, scop
Comentarii (1)
EXista oameni cu infinit mai multa intelepciune,experienta care au trecut dincolo de pragul mediocritatii de om obisnuit.Un articol care impartaseste doar un redus punct de vedere si care nu spune mai nimic.