“The Falling Man” – povestea celei mai celebre fotografii a atentatelor
Scris de Alex Costea
“Probabil cea mai convingatoare imagine ce arata disperarea de la inceputul secolului XX nu se gaseste in arta sau literatura..sau chiar in muzica acestui secol. Se gaseste intr-o singura fotografie”.
Aceste cuvinte sunt ale unui teolog american, Mark D. Thompson, care a inteles mai bine decat oricine semnificatia sociala si culturala a unei fotografii celebre- “The Falling Man”. In spatele ei se afla o intreaga poveste. Multi au incercat sa interzica aceasta fotografie…si chiar au reusit, aceasta fiind publicata atunci o singura data in The Times din cauza criticilor si acuzatiilor vehemente aduse pe seama identificarii persoanei din fotografie. Multi au numit atunci aceasta fotografie ca fiind “deranjanta”.
“The Falling Man” a fost facuta de catre fotograful american Richard Drew si surprinde un om cazand din Turnul de Nord la ora exacta 9:41. Identitatea persoanei fotografiate ramane inca incerta, dar se presupune a fi Jonathan Briley – un angajat al restaurantului de la etajele superioare. El a fost unul dintre persoanele prinse acolo, ce a ales sa se arunce decat sa moara inecat cu fum sau ars de viu. Se pare ca mai mult de 200 de persoane au ales in acea zi varianta lui Briley.
Multi ar cataloga decizia acestor oameni ca fiind un act de sinucidere, dar oficial s-a decis ca toate persoanele decedate in acea zi (cu exceptia teroristilor) sunt cazuri de omucidere si nu de sinucidere. “Un sinugicas este o persoana care se duce dimineata la serviciu avand deja in minte gandul de a se sinucide. Acesti oameni au fost fortati sa sara, flacarile si fumul ii putea omori oricand”.
“The Falling Man” este si numele unui articol scris de catre Tom Junod pentru publicatia americana Esquire. In acest articol, Tom numeste fotografia ca fiind “cea mai intima conexiune a noastra cu groaza din acea zi”. In 2006, acest articol a devenit punctul de plecare pentru filmul documentar “9/11: The Falling Man”.
“In fotografie, pleaca de pe acest pamant ca o sageata. Desi nu el si-a ales aceasta soarta, in ultimele clipe din viata se pare ca si-a ales soarta…chiar imbratisand-o. Daca nu cadea, la fel de bine putea sa zboare. Pare a fi relaxat, nefiind intimidat macar o clipa de atractia gravitationala a Pamantului sau macar afectat de ce ar putea sa-l astepte. Mainile ii sunt pe langa corp, poate doar usor departate. Piciorul stang ii este indoit pana la genunchi, dandu-i un aer de relaxare. Tricoul (sau jacheta alba) il are scos din pantalonii sai negri. Pantofii tot de culoarea neagra sunt inca in picioare. In toate celelalte poze, oamenii care au facut ceea ce au facut -care au sarit- apar a se zbate in lupta teribila cu moartea. Unii dintre ei sunt fara tricou; pantofii le zboara din picioare; sunt confuzi, ca si cum ar incerca sa inoate in jos in partea laterala a unui munte. Omul din fotografie, in contrast, este perfect vertical, in acord cu liniile cladirii ce se afla in spatele sau. In curand va ajunge fabuloasa viteza de 200 km/ora…si se afla cu capul in jos. In fotografie el este inghetat, in viata sa din afara cadrelor, el cade si continua sa cada pana dispare.” ( Tom Junod- “The Falling Man”)
Comentarii (1)
[…] https://renne.ro/special […]