Queen Justine is back
Scris de Adrian Diaconescu
Justine Henin. De patru ori castigatoare a Roland Garros-ului, de doua ori castigatoare a Us Open-ului, castigatoare a Australian Open-ului in 2004, de doua ori finalista la Wimbledon, de 41 de ori castigatoare a unui turneu din circuitul WTA, de doua ori castigatoare a Turneului Campioanelor, medaliata cu aur la Jocurile Olimpice din anul 2004, peste 19 milioane de dolari castigate din tenis, de doua ori desemnata cea mai buna jucatoare a anului si numar 1 mondial multe, multe saptamani si luni in sir. O cariera pe care cu multa umilinta o putem aprecia ca impresionanta, intrerupta brusc, in mai 2008, cand, la doar 25 de ani si aflata inca in varf de forma pe primul loc al clasamentului mondial, Justine socheaza lumea tenisului, anuntandu-si retragerea imediata si definitiva din sportul pe care il cucerise cu gratia, dar si cu taria ei psihica. Retragere pusa pe seama problemelor din viata personala de catre unii, pe seama plictiselii de catre altii sau de catre carcotasi motivata prin sentimentul ca ar fi depasita si imbatranita pentru a ramane in elita. Retragere ce, coroborata cu cea a compatrioatei sale, Kim Clijsters, a lasat tenisul feminin de izbeliste cel putin vreme de un an, jucatoare-mutant de genul Dinarei Safina ajungand sa domine fara a fi capabile sa execute un backhand curat sau sa lase pentru macar o clipa impresia ca acest joc mai are ceva din gratia si eleganta loviturilor de altadata.
Dupa aproape un an si jumatate, in septembrie 2009, cea caracterizata de legendara Billie Jean King ca ”cea mai buna jucatoare a generatiei sale, fibra cu fibra”, si-a anuntat revenirea surprinzatoare, dar mult asteptata in circuit. Multi s-au grabit si au catalogat aceasta revenire ca un raspuns la revenirea vechii sale adversare, Kim Clijsters. Ei, si? Si mai multi si-au incruntat sprancenele, asteptand un fiasco din partea celei care se indreapta apasat spre 28 de ani si, care conform propriilor sale declaratii, nu a pus mana pe racheta timp de un an si nu a facut niciun exercitiu fizic special in toata aceasta perioada. Aproape nimeni nu se astepta ca Juju sa revina pe teren si sa inspire aceeasi forta, aceeasi gratie si aceeasi talie care au caracterizat-o pe toata durata primei perioade a carierei sale, in ciuda fizicului extrem de fragil( 1,68 m inaltime si 57 de kg). Asta in conditiile in care acum exista Dinara Safina( 1,85 m) sau Victoria Azarenka (1,80 m).
Cu toate acestea, in ciuda tuturor obstacolelor posibile, impotriva tuturor carcotasilor, Justine s-a prezentat la debutul anului 2010 la startul turneului de la Brisbane mai solida psihic ca niciodata, mai hotarata si mai increzatoare in propriile forte, chiar daca cu un tonus fizic mai scazut si cu un arsenal de lovituri mai putin pus la punct ca in 2007. Aici a defilat cu zambetul pe buze, invingand pe rand o colega de generatie, eterna rusoaica Nadia Petrova, o bulgaroaica de linia a doua din generatia tanara, Karatantcheva , o unguroaica intepata, agresiva si aflata intr-un varf de forma, Melinda Czink si una din numeroasele lidere ale clasamentului mondial in absenta lui Justine si a lui Kim, cea care este in continuare de nerecunoscut pentru publicul larg, Ana Ivanovic.
Practic in acest moment conta mai putin ce urma, conta mai putin evolutia si rezultatul din finala pentru noi toti. Ceea ce conta cu adevarat era ca Justine ne aratase tuturor ca pentru ea, ca si pentru Kim, timpul parca a stat in loc. E adevarat, loviturile n-au mai avut aceeasi claritate si precizie ca altadata, dar asta este perfect reparabil prin antrenamente sustinute si serioase la un nivel inalt. Ceea ce a ramas la fel este atitudinea de invingatoare si psihicul extraordinar cu care ne incanta Justine pana cu putin timp in urma si cu care ne-a incantat din nou la Brisbane. Cu toate ca Nadia Petrova s-a agatat in permanenta de ea in primul meci, nelasand-o sa respire in niciun moment si sa se distanteze, cu toate ca Melinda Czink i-a luat un set si apoi a trimis setul decisiv in tie-break, Justine a aratat in permanenta ca acea jucatoare completa, distinsa care nu poate pierde decat in fata unei jucatoare cel putin la fel de distinsa si la fel de ”regala” ca si ea.
Ceea ce pana la urma s-a si intamplat in finala, cand Kim Clijsters, adversara ei de-o viata a invins-o, dar n-a ingenuncheat-o pe Justine, la capatul unui meci epic, demn de filele de istorie ale tenisului. Rasturnarile de scor au fost atat de dese si de socante incat nici nu mi le mai pot aminti foarte clar. Ceea ce imi pot aminti cu siguranta e ca Justine a dormit mai bine de o jumatate din meci si Kim a castigat in felul asta primul set dupa care se desprinsese aparent decisiv si in al doilea. Ceea ce a urmat a fost parca demn de un basm, cu Justine ridicandu-se uimitor de la pamant si realizand o serie inimaginabila de 8 jocuri consecutive castigate, sfarsind prin a avea doua mingi de meci. Kim a invins pana la urma in tiebreak in setul decisiv, dar indraznesc sa spun ca a castigat doar o lupta si ca razboiul de-abia a inceput… Asa ca atentie, Kim, atentie, Serena, atentie, Venus, Queen Justine is back to play!
Etichete: Brisbane, extern, Justine Henin, Kim Clijsters, opinii, revenire, tenis
