RENNE: Revista online

Geniile au microbul nebuniei

Scris de Autor invitat

Tulburarile psihice s-au dovedit a fi, de-a lungul timpului, la granita cu genialitatea multor personalitati care au lasat in urma realizari fara de care evolutia ar fi “schiopatat” vreme indelungata si progresele omenirii s-ar fi lasat asteptate. Pentru ca ne scapa misterul din spatele coabitarii nebuniei cu inteligenta, multi cercetatori s-au aplecat asupra fenomenului pentru a explica valoarea geniului prin boala.

Astfel, in urma unui studiu realizat de cercetatorii de la Universitatea Semmelweis, din Ungaria, s-a descoperit ca mintile creative au o gena comuna cu cele atinse de forme ale nebuniei. “Gena comuna se numeste neuregulin 1 si joaca un rol in dezvoltarea mentala, dar o varianta a ei este asociata cu bolile mentale, precum schizofrenia sau tulburarile bipolare”, aflam din concluziile trase în urma studiului.

O alta universitate de prestigiu, cea din Toronto, releva ca persoanele creative pot inmagazina mai multe informatii decat un om normal, datorita unor inhibitii latente aproape nule. Jordan Peterson, profesor de psihologie din cadrul acestei Universitati, a explicat: “acest lucru semnifica faptul ca persoanele creative raman in contact cu informatiile in exces care vin mereu din mediul inconjurator. Un om normal clasifica un obiect, iar apoi uita despre acesta, chiar daca obiectul respectiv poate fi mai complex si mai interesant decat ar putea crede”.

Printre geniile atinse de “microbul” nebuniei regasim oameni faimosi, cum ar fi: Isaac Newton, Albert Einstein, George Orwell, Wolfgang Amadeus Mozart, Hans Christian Andersen sau filosoful german Immanuel Kant. Cercetatorul scotian Michael Fitzgerald sustine ca acestia prezentau trasaturi de autism, aflam dintr-un articol redactat pe aceasta tema. Despre aceasta boala s-a descoperit ca “poate coexista cu o personalitate exceptionala, cu talentul, creativitatea si o limpezime si patrundere psihologica extraordinare”.

Pentru a ilustra cele spuse, sa luam drept exemplu capodopera lui Beethoven, Simfonia a 9-a, opera de 65 de minute, care a fost compusa de marele pianist german dupa ce isi pierduse auzul si facultatile mintale. In acelasi domeniu il regasim pe Robert Schumann, alt compozitor german, care suferea de tulburare bipolara si dupa o tentativa sinucigasa este internat intr-un azil unde se va refugia intr-o lume imaginara,care l-a consacrat: muzica.

Intr-un domeniu conex, cel al literaturii, il regasim pe Edgar Allan Poe, scriitorul de origine americana, creatorul unor fascinante povesti horror si politiste. Acesta se pare ca a suferit de afectiunea bipolara, perioadele de maxima creativitate fiind urmate de mari decaderi psihice, dar si de o tulburare obsesiv-compulsiva. Aceasta banuiala survine in urma faptului ca, dupa ce sotia lui a decedat, el obisnuia sa mearga tacticos in jurul mormantului in fiecare seara.

Nici reprezentantul autohton al geniului nu a scapat de sub jugul nebuniei, Mihai Eminescu fiind catalogat de catre un psihiatru din Bucuresti drept “un psihopat alcoolic si sifilitic, el a ajuns sa aiba perioade de furie, de inconstienta, de prozaica intunecare a activitatii psihice”. El a fost internat in mai multe sanatorii si a avut un comportament care sa sustina argumentele in favoarea bolii: dupa ce un volum de poezii ii fusese publicat, poetul lua volume intregi din librarii si le arunca pe strada in noroi.

Unul dintre cei mai mari pictori din istorie,Vincent van Gogh, a fost de asemenea uimitor in ceea ce priveste creatia, insa a facut mult exces de tutun, cafea si tigari si a lucrat intr-un ritm frenetic, realizand nu mai putin de 900 de tablouri. Din biografiile realizate aflam insa si date socante, cum ar fi faptul ca Van Gogh si-a taiat o ureche dupa o incaierare cu Gauguin si ca a murit la 37 de ani, dupa ce s-a impuscat in piept si si-a asteptat moartea fumandu-si pasiv pipa. Cel mai recunoscut tablou al artistului este “Autoportret cu urechea bandajata”, dupa ce el insusi realizeaza cat de aproape este de dementa. Telegraph titreaza ca Gaguin a fost cel care si-a mutilat prietenul, lasandu-l pe acesta socat, ceea ce l-a impins spre boala. 

Poate cel mai ilustrativ exemplu este cel al lui Salvador Dali, care arata semne de schizofrenie si depresie, dar The Independent il arata si paranoic, histrionic, narcisist. Opera sa ilustreaza pe deplin “instabilitatea lui Dali”, despre care vorbeste Caroline Murphy, cercetator la Oxford.

Raspunsul pentru toate aceste afectiuni, care prejudiciaza rationamentul persoanelor creative, a fost gasit de cercetatori in talamus, mai exact in receptorii D2. Acesti receptori inhiba transmiterea impulsurilor nervoase, disparitia lor treptata afectand luarea de decizii bazate pe greselile din trecut. Astfel, persoanele care au o deficienta la nivelul acestor receptori sunt mai putin influentate de greselile pe care le fac in trecut, fiind predispuse sa le repete. Seful unei echipe de cercetare din Suedia a clarificat acest lucru spunand ca “sistemul dopaminergic al persoanelor sanatoase si deosebit de creative are unele asemanari cu cel al bolnavilor de schizofrenie”.

In final, sa retinem ca microbul creatiei vine la pachet cu afectiuni mentale care sunt responsabile de tulburarile suferite de cei care au imbogatit universul intelectual. Aristotel spunea ca “nu exista geniu fara un dram de nebunie”. Suntem dispusi sa ne asumam riscul nebuniei de dragul genialitatii?

Autor: Oana Mihalache

Etichete: Albert Einstein, boli mentale, extern, feature, geniu, intern, Mihai Eminescu, nebunie, personalitati, recomandari Stiinta & Tehnica, Salvador Dali