“Saracul” domnul Basca
Scris de Horea Mihaltan
Am avut intentia sa scriu un articol despre tumorile suprarenale, pornind de la un incident petrecut in spitalul Grigore Alexandrescu din Bucuresti. Iata ca s-a ivit acum, posibilitatea comentarii unui interviu din Cotidianul.ro, dat dat chiar de chirurgul implicat in aceste incidente.
Un baiat de noua ani, Sebastian Bunica, a intrat in coma in urma unei interventii chirurgicale la Spitalul “Grigore Alexandrescu”. Elev in clasa a treia, la Liceul de Arta “Marin Sorescu” din Craiova, Sebastian studia pianul, dar canta si vocal muzica usoara. Baiatul se afla internat la al doilea spital de stat din Austria, Allgemeines Krankenhaus der Stadt (AKH) din Viena.
O ancheta a fost demarata la Spitalul de Copii “Grigore Alexandrescu” din Bucuresti, in urma acuzelor aduse de familia Bunica, potrivit carora medicii – in speta prof. dr. Ion Basca, cel care s-a ocupat de caz – nu au efectuat interventia chirurgicala corect, neasigurandu-se cu sange si plasma in eventualitatea unei hemoragii. Comisia de ancheta a stabilit, printre altele, sa fie suspendat din functia de sef de sectie conf. dr. Ioan Basca, pentru gestionare deficitară a acestui caz complex, pană la decizia comisiilor de competentă superioară mentionate.
Aceasta este o masura absolut corecta care ar fi fost luata in orice tara democratica pana la elucidarea faptelor.
„Cum sa le spui parintilor, inainte de operatie, ca un copil poate muri?”
– S-au spus multe lucruri, exacte sau inexacte, despre copilul Sebastian Bunica, operat de dvs. Ne puteti spune acum ce s-a intamplat, in realitate?
– Copilul a venit cu alt diagnostic de la Craiova. A fost o suspiciune de chist hidatic hepatic, insa a fost infirmat chiar de la venire si, pentru a clarifica lucrurile, l-am programat la o tomografie computerizata, care s-a facut la Spitalul de Urgenta Floreasca, in 7 iunie. Tomografia a aratat ca este vorba despre o formatiune tumorala, situata deasupra rinichiului drept, in contact intim cu ficatul si cu vasele mari din jur, respectiv vena cava.
– Cat de grav era diagnosticul?
– Pentru a stabili gradul de gravitate era nevoie de o analiza patologica a tumorii. Insa, localizarea ne spunea ca este vorba despre o tumoare de glanda suprarenala, cel mai frecvent intalnit fiind neuroblastomul.
Incorect! Fara examen patoligic si pornind de la marimea tumorii, putea fi vorba de un adenom. Adenomul este de fapt cea mai frecventa tumoare benigna din regiunea de care se vorbeste. La varsta lui Sebastian neuroblastomul este rar, tumoarea fiind des intalnita la copii pana la cinci ani.
In consecinta, in absenta examenului patologic, diagnosticul clinic pe care l-am pus a fost de neuroblastom. Este o tumoare cu un grad serios de risc, care ii poate pune realmente viata in pericol.
Incorect! Neuroblastomul poate fi solitar fara metastaze si operat fara probleme. Iata ca medicul se contrazice, invocand chiar el o operatie reusita la un copil de 8 luni in randurile care urmeaza. Mai mult decat atat!, Basca nu confirma diagnosticul presupus! Chiar daca l-ar fi confirmat Sebastian a ajuns vegetala in urma hipoxiei si nu din cauza tumorii.
Ultimul caz similar pe care l-am operat inainte de Sebastian a fost in luna mai, la un copil in varsta de doar 8 zile si care avea un neuroblastom urias. Acum este in curs de tratament oncologic si este intr-o stare foarte buna. De la inceputul anului pana acum avem peste 2.800 de interventii, iar printre acestea o mare marte sunt tumori maligne. Tumoarea aceasta insa a fost mult mai parsiva, destul de mica, 7-8 cm, dar ingrozitor de dura si foarte aderenta acolo, de nu-i puteai face nimic.
Afirmatie incredibila: “nu puteai sa-i faci nimic”. Atunci de ce ai mai operat?
– Parintii v-au acuzat ca ati gresit operatia. Pe ce s-au bazat cand au facut astfel de afirmatii?
– Bine, asta este o perceptie a unor oameni care nu au pregatire. Cum sa gresesti operatia ? Noi am facut ceea ce trebuia sa facem.
Aceeasi placa romaneasca: “cum sa gresesti”? In Romania nu se greseste, ci se face intotdeauna ceea ce trebuie, problema e doar una: oamenii mai mor asa din gluma. Ca atare, daca ai reusit sa scoti o tumoare si pacientul moare, in Romnia ai facut ceea ce a trebuit sa faci, de greseli nici vorba.
Am reusit sa scoatem cea mai mare parte a tumorii si am trimis-o la examenul anatomo-patologic. Operatia a fost dificila, este un lucru pe care l-am comunicat si parintilor. Toate operatiile cu tumori maligne care inglobeaza vasele mari sunt dificile, cu sangerari mai mult sau mai putin importante. Aici am fost nevoiti sa suturam doua brese care s-au produs in vena cava si care au fost stapanite, timp in care copilul si-a pastrat functiile vitale. Pierderea de sange nu a dus la stop cardiac sau la vreun colaps grav. Din punctul nostru de vedere nu a existat o hemoragie care sa duca la asemenea consecinte si ni s-a parut inexplicabil ca in timpul operatiei sa se fi produs o asemenea leziune cerebrala.
Absolut corect: din punctual vostru de vedere! Pierderea de sange nu a dus la stop cardiac sau colaps grav ,”doar” la hipoxie. Rezultatul il vedem.
– Ati ramas fara sange in timpul interventiei chirurgicale?
– Sangele pentru o operatie se pregateste cu o zi inainte si sta la centrul de transfuzie, aflat in interiorul spitalului, in conditii specifice, care sa previna orice fel de deteriorare. In momentul inceperii operatiei se ia prima unitate de sange, dar in momentul in care noi spunem avem o hemoragie importanta, anestezistul anunta transfuzia sa-i mai trimita urmatoarea punga de sange.
Cat a durat pana ati primit sangele??
– Cum a evoluat starea copilului dupa operatie?
– Dupa finalizarea interventiei, copilul a fost trezit din anestezie, respira singur si a fost dus la Terapia Intensiva. Am explicat familiei ca a fost o operatie dificila si ca au fost si momente de pierderi hemoragice, rezolvate insa. La o ora si jumatate dupa operatie, copilul a prezentat unele semne neurologice, care, sigur, ne-au ingrijorat, pentru ca semnalau o suferinta cerebrala. A respirat singur patru zile dupa operatie.
Se recunosc ca atare pierderile hemoragice si se recunosc si semnele hipoxiei dupa o ora si jumatate, prin prezenta semnelor neurologice!
– Vi se reproseaza lipsa de comunicare. Dupa ce ati iesit din operatie ati discutat cu parintii?
– Bineinteles. Le-am spus, evident, ca a fost o tumoare, ca am externat-o, ca a fost o interventie dificila, ca au fost sangerari relativ importante, dar lucrurile au mers bine si n-am ajuns la un accident major de stop cardiac si ca sa speram ca totul merge bine in continuare. Apoi, dupa ce starea copilului s-a inrautatit am hotarat sa trimitem copilul la tomografie cerebrala, care s-a facut din nou la Floreasca, aparatul nostru nefiind functional de un an. Tomografia a furnizat imagini cu aspecte normale. S-a facut si o tomografie toraco-abdominala, care a aratat o situatie normala a zonei operatiei, inclusiv vena cava, care avea calibru normal si flux normal.
Basme din 1001 de nopti! Ce are fluxul normal post operativ din vena cava de a face cu hipoxia produsa deja in creier?
Trebuie sa va spun ca mama lui Sebastian este asistenta medicala si personal am facut demersuri pentru ca aceasta sa ramana tot timpul alaturi de copil, la reanimare. Si atunci cum sa fii neinformat cand statea de vorba cu fiecare doctor intalnit acolo. Copilul bolnav pentru noi este ca si copilul nostru. Avem aceleasi sentimente fata de el si perecepem puternic durerea mamei. Iar chestiunea asta ca pe noi nu ne intereseaza si ca nu-i dai relatii e absurda. Ne implicam total in operatii si mai ales cand sunt lucruri din acestea mizerabile.
Interesant: mama asistenta? Basca spunea chiar la inceputul interviului ca parintii nu aveau nici o pregatire. Restul afirmatiilor sunt total irelevante din punct de vedere medical.
Dupa tomografie, am solicitat, in aceeasi zi, si un examen neurologic. Apoi mama copilului a cerut sa vina cel mai bun neurolog, lucru care s-a intamplat. Neurologii de la urgenta au sesizat o suferinta cerebrala care putea fi reversibila. Eram in zona in care speram ca leziunile sa fie reversibile si erau semne in acest sens. Copilul raspundea la stimuli durerosi, dar nu se trezea. Tot ce a dorit mama copilului, noi am facut. Joi a fost sub control neurologic si s-au facut tot felul de investigatii. Intre timp a aparut si o hiperglicemie de stres, care a fost tratata si adusa la normal, dar si aceasta afectiune a avut legatura cu suprarenala. Urmatorul pas, la indicatiile neurologice, a fost sa facem un examen RMN la Spitalul Obregia, care a aratat niste zone de hipoxie cerebrala, care au fost apreciate de neurologi cu potential variabil, adica s-ar putea sa fie leziuni severe sau s-ar putea sa se amelioreze, pentru ca e copil si la copii sunt de multe ori leziuni care se amelioreaza si au recomandat sa mai facem un RMN peste două-trei zile.
Putea sa fie una, putea sa fie alta, noi am sperat si speram, si cu speranta ne scufundam. Important si de relevanta medicala ramane hipoxia produsa din neglijenta. Hipoxiile nu se produc asadar de la sine!
Dar nu au mai apucat sa faca, pentru ca familia a intrat in panica si a cerut sa plece in strainatate. Si de aici au inceput tot felul de relatii si interventii, si eu si managerul spitalului am incercat sa-i ajutam pe parinti sa trimita copilul la Viena. La Viena era weekend, iar in weekend medicii lor pleaca la schi. Toate formalitatile le-am facut noi, iar toate documentele poarta semnatura mea, inclusiv formularul E112. Si, pentru ca le-am trimis pe toate in graba, la presiunile parintilor, acum au aflat ca trebuia aprobarea spitalului din Viena. Ei au spus ca pleaca, ca au totul aranjat, pentru ca aveau o ruda stabilita in Viena care i-a ajutat. Si acum lucrurile sunt teribil de incurcate. Mai apare o problema. Pentru ca parintii sunt din Craiova, formularul trebuia facut de Casa de Asigurari din Dolj.
Lucruri birocratice irelevante medical.
– Doctorii din Viena v-au comunicat ceva despre starea copilului?
Iata ca am avut dreptate. Directorul spitalului a mintit porceste atunci cand spunea ca medicii din Austria consemnau ca nimeni nu scapa dintr-o asemenea operatie. Raspunsul lui Basca este: “nu inca”. Acest raspuns vine la mai multe zile dupa comentariul facut de directorul spitalului.
– Nu inca. Deocamdata sustin in continuare copilul, dar din surse nemedicale, am aflat ca acolo i s-a pus aceeasi problema, pe care unul dintre neurologii nostri i-a spus-o si mama copilului nici nu a vrut sa auda de asa ceva: ca parinte sa aleaga ce trebuie facut. Medicii austrieci le-au spus parintilor ca e posibil sa nu se poata repara, pentru ca leziunile pe creier sunt definitive si daca suprima aparatele s-ar putea ca el sa nu mai respire si i-au sugerat sa-l deconecteze de la aparate, pentru ca intretinerea lor costa foarte mult. Si ei au niste protocoale si sunt mai cinici decat noi. Daca nu mai exista speranta, ori intrerup aparatele, ori, daca parintii doresc ca copilul sa stea pe aparate, asta inseamna ca cineva trebuie sa suporte cheltuielile, pentru ca spitalul din Viena nu poate sa se angajeze la asemenea costuri. Atunci ei i-au spus ca familia se angajeaza la ceva ce ei nu pot suporta, la sute de mii de euro pentru ingrijirea copilului si atunci cine plateste pentru ca spitalul lor nu suporta asemenea cheltuieli, ca acolo nu este o institutie de binefacere.
Medicii austrieci i-au spus familiei adevarul. Spitalul este intretinut pe bani publici fiind unul de stat. Tratament pentru copil nu exista, daca ar fi exista ar fi fost aplicat. Parintii au fost doar informati ca pot fi supusi unor cheltuieli enorme si fara rezultat. In Romania o asemenea informatie se cheama cinica, in timp ce in Austria se numeste informare corecta facuta in mod profesionist. De ce sa il duci pe om cu zaharelul si sa-i iei banii degeaba?
– Ati fost pus la zid si sanctionat cu suspendarea din functia de sef de sectie al Chirurgiei Pediatrice. Vi s-a parut nedrept?
– Parintii au spus lucruri nedrepte, dar eu am inteles ca, din cauza acestei suferinte care nu poate fi neglijata, ei au dreptul sa spuna orice, chiar daca sunt lucruri care mie nu-mi convin. Oricum, a fost foarte greu si pentru mine, pentru ca nu sunt obisnuit cu asa ceva. Sentimentul este de nedreptate, dar in acelasi timp si eu sunt afectat de suferinta asta groaznica pentru un copil operat de mine si sincer ii inteleg, au dreptul sa fie suparati, dar in acelasi timp nu pot spune ca ma simt eu vinovat, ca am gresit cu ceva, pentru ca tot ce a fost acolo eveniment aparut a fost rezolvat. Ancheta interna s-a facut repede, ca totul a fost repede. Au cerut de la fiecare o declaratie. M-au suspendat din functia de sef de sectie pentru ca nu am informat familia suficient asupra riscurilor. Ei au avut un consimtamant pe care l-au semnat. Inainte de a intra in sala, familia, in special mama, e deja ingrozita, si sa-i spun eu „s-ar putea sa moara”, sub orice forma i-as spune-o, ii fac un rau. Nu pot sa intru in operatie spunandu-le asa, pentru ca eu am vazut mame care au lesinat cand doctorul le-a spus ca sa stii ca poate sa moara, ba unele au inceput sa faca scandal si au spus ca eu am venit aici sa-mi salvati copilul, iar dvs imi spuneti ca s-ar putea sa moara. E o interpretare exact pe dos. Cum adica iti permiti sa-mi spui ca s-ar putea sa moara. Una este legea si cine o face, dar realitatea este cu totul alta. Da, parintii copilului nu erau foarte constienti de gravitatea tumorii, pentru ca si noi i-am spus ca pana nu intram acolo s-o vedem nu facem decat supozitii. E deasupra rinichiului, unde e glanda suprarenala. O s-o vedem, o luam, o analizam si pe urma vedem ce trebuie facut.
Pai tocmai: Nu ati stiut ce operati, nu aveati examen histopatologic. Intrebare: ati facut o analiza a catecolaminelor din urina? 90% din neuroblastoame produc aceasta substanta. Un examen de laborator v-ar fi putut fi de mare folos!
“Sa spui parintilor ca ar putea sa moara”? Pai da, domnule Basca, e mai bine sa spui adevarul dar numai atunci cand esti sigur de ceea ce faci ( vezi cazul medicilor austrieci). Vorbind de Sebastian nu puteati spune nimic. Ati afirmat chiar voi ca nu stiati diagnosticul.
Cand bolnavul e foarte grav, atunci si familia e disperata ca are o tumora ingrozitoare si se lasa cu totul in grija chirurgului si nu-l reclama niciodata. In cazul asta, familia a avut impresia ca copilul nu are nimic si ca e un moft.
Foarte bolnav? Pai nu ai spus nimic despre simptome, domnule drag! Fara un diagnostic corect nici un profesionist nu se poate exprima despre gravitatea unei boli. Teoretic putea fi vorba si de un adenom. Despre examenul histopatologic nu se spune in continuare nimic? Neuroblastomul solitar are alta prognoza, mult mai buna decat unul cu metastaze. In acest caz insa, diagnosticul este in continuare neclar. Sa presupunem ca era totusi vorba de un neuroblastom! Nu boala ci operatia in sine l-a facut vegetala pe Sebastian.
In 44 de ani de profesie nu am avut o asemenea situatie, in care sa fiu acuzat ca am provocat moartea cuiva. Dar nu pot sa spun ca nu avem situatii cand se pierde viata pacientilor, mai ales ca ne confruntam cu atatea cazuri grave.
– Colegii dvs. spun ca sunteti un medic care isi asuma riscuri si intra in operatii pe care altii le refuza.
– La noi in spital, mortalitatea la chirurgie este de 0,2%, in conditiile in care avem cam 7.000 de interventii chirurgicale pe an. Si vorbim de urgente chirurgicale, malformatii congenitale care pun in pericol viata si tumori. Tumorile mari sunt indrumate la centrele universitare mari, tocmai din cauza dificultatilor colegilor din provincie, cu lipsuri atat la capitolul material, cat si la experienta. Dar e un cerc vicios, daca nu operezi, nici nu capeti experienta. Acest copil putea fi operat foarte bine la Craiova, unde este o clinica de chirurgie pediatrica. Referitor la abordarea cazurilor dificile, pot spune ca acest lucru mi-l pot reprosa. Niciodata nu am putut sa accept termenul de caz inoperabil.
Chestiunea asta recunosc, uneori exista, in sensul ca e atat de grav, incat o operatie ii poate provoca moartea. Uneori ai surpriza ca un caz sa mearga bine, si te intalnesti cu inoperabilul, dupa 20 de ani si-ti spune ca eu sunt cel pe care l-ati operat de cancer bilateral de rinichi. Imi recunosc asta, ca accept greu sa spun ca cineva este inoperabil, dar cu mare grija si cu toata teama.
– Dupa acest eveniment si ecourile din presa, veti mai avea acelasi curaj sau veti face un pas inapoi ? Veti fi mai precuat in preluarea cazurilor?
– A fost o lovitura grea pentru mine, mai ales cand stii ca ai facut totul cu buna credinta si ca ai vrut sa-i faci bine copilului, sa-i iei acea boala de acolo, sa indepartezi, sa studiezi, sa vezi ce poti face in cotinuare sa nu apara complicatii. Apoi sa te trezesti, asa ca o lovitura sub centura, ca apare aceasta suferinta cerebrala pe care inca nu ti-a poti explica. E foarte dureros si m-a afectat. M-a afectat perceptia parintilor, ca noi gresim si ca vrem sa acoperim greseala. Dimpotriva, le-am spus totul, inclusiv ca au fost momente hemoragice.
Profesia de doctori de copii este minunata. Pentru ca munca cu copilul te face sa ai sentimentul ca i-ai redat viata, desi ma feresc de asta, ca viata nu o dam noi. Oricum, operam foarte multi copii, iar fiecarui copil ii dai ceva din sufletul tau. Si de aceea ti se termina ceva din tine, putin cate putin pleaca cu acesti copii. Pentru mine e un sentiment extraordinar. Copiii sunt o alta lume si contactul cu ei te mentine in vraja aceea din varsta copilariei. Ori cand primesti asa o lovitura, ca si cum noi nu stim ca acel copil a venit la noi jucandu-se, cum sa nu stim ? Acest copil, Sebastian, care, saracul, este acum in dificultate, este un artist local, canta la chitara, a dat spectacole, a facut mici turnee. La 9 ani mergea prin tara prin zona. Este un copil insemnat in cercul lor si este cu atat mai dureros, pentru ca este un copil talentat si sa i se intample asta este groaznic. Sigur ca asta te marcheaza, esti implicat foarte adanc in aceasta situatie, este teribil de dureros. Desi, repet, nu sunt de acord cu acuzatiile parintilor, am fost nevoit sa le accept pentru ca starea lor si disperarea au fost de inteles. In aceasta stare poti gresi, poti acuza. Sunt lucruri care depasesc puterea omului, in special aceasta suferinta a unui organ de care noi nu ne-am atins, dar care iata cat de grav a fost afectat. Creierul controleaza tot si suferinta oricarui organ se rasfrange si asupra creierului si atunci poate sa apara o asemenea leziune.
Ultima parte este o expunere clasic romaneasca. Medicul cauta mila si intelegere la cititor. Personal, nu ma indoiesc nici o clipa de intentiile bune ale chirurgului. Din pacate insa, nu este permisa confundarea intentiilor cu profesionalismul. Drumul spre iad poate fi pavat de multe ori cu cele mai bune intentii.
Stimate coleg! Exista cazuri inoperabile din pacate, trebuie doar sa le recunosti. Craiova si-a vazut probabil lungul nasului, in timp ce voi v-ati jucat de-a operatia. Personal, sunt in continuare convins ca sangerarile pe care le-ati provocat au fost elementele fatale.
Etichete: extern, intern, medici, neuroblastom, operati, opinii, sanatate
Comentarii (13)
La un moment dat dl. Basca a spus:
“Sangele pentru o operatie se pregateste cu o zi inainte si sta la centrul de transfuzie, aflat in interiorul spitalului, in conditii specifice, care sa previna orice fel de deteriorare. In momentul inceperii operatiei se ia prima unitate de sange, dar in momentul in care noi spunem avem o hemoragie importanta, anestezistul anunta transfuzia sa-i mai trimita urmatoarea punga de sange”.
Asta pare sa fie o procedura medicala in spitalul respectiv. O procedura care lasa de dorit, dar care tine cont de penuria de sange. Probabil, daca erau doua pungi de sange in blocul operator, hipoxia nu s-ar fi produs. Ramane de vazut in cat timp a sosit cantitatea suplimentara de sange si daca e cineva vinovat de o eventuala intarziere.
In alta ordine de idei, observ ca familia nu acuza chirurgul de luare de mita. Inseamna ca omul si-a facut datoria dorind sa ajute, dupa ce nici un alt chirurg nu s-a bagat. Cat de calificat era el… e alta poveste. Mi se pare suficient ca nu era altcineva mai calificat nici in Craiova si nici in Bucuresti, care sa puna diagnosticul corect si sa faca operatia. La cat plateste statul medicii, mi se pare o minune ca mai exista medici care sa profeseze in Romania. Sa ai pretentia sa fie si profesionisti, e o aberatie.
Chiar si tu Horea, probabil esti un medic competent, ai remarcat imediat diagnosticul gresit si defectele de procedura. Tu de ce nu lucrezi la un spital in Romania? E simplu sa blamezi la rece greselile unui om platit de 10 ori mai putin decat tine.
Mie mi se pare ca medicul Basca e vinovat de un singur lucru: ca nu a explicat parintilor gravitatea situatiei copilului si riscurile operatiei. Uneori cinismul medicilor din Austria e de preferat umanismului medicului roman.
Ca si in cazul bebelusului ars in incubator, e mai putin vina persoanei care a avut contact direct cu bonavul si mai mult a sistemului medical in ansamblu, a celor care fac strategiile si ii asigura finantarea. De 20 de ani sanatatea si invatamantul romanesc sunt subfinantate, medicii si profesorii fiind impinsi la periferia societatatii. Valorile pleaca peste granita sau se orienteaza spre domenii mai banoase. Iar noi ne tratam la medicii care raman, asa cum sunt ei. Pana la urma le suntem recunoscatori macar pentru bunavointa, daca o au.
Cata vreme invatamantul romanesc produce rebuturi pe banda rulanta, generatii intregi cu valorile inversate si competente de manelist, de ce sa ne miram ca Gigi Becali e idolul oricarui baiat si Monica Columbeanu modelul oricarei fete? Ce rost are sa inveti o meserie si sa lucrezi cinstit cand te poti baga in politica si primesti oficial permis de furt?
Gore, nu-mi vine sa cred ce spui:
In alta ordine de idei, observ ca familia nu acuza chirurgul de luare de mita. Inseamna ca omul si-a facut datoria dorind sa ajute, dupa ce nici un alt chirurg nu s-a bagat. Cat de calificat era el… e alta poveste. Mi se pare suficient ca nu era altcineva mai calificat nici in Craiova si nici in Bucuresti, care sa puna diagnosticul corect si sa faca operatia. La cat plateste statul medicii, mi se pare o minune ca mai exista medici care sa profeseze in Romania. Sa ai pretentia sa fie si profesionisti, e o aberatie.
Tie ti se pare ca DACA NU A CERUT MITA SI-A FACUT DATORIA??? De asta merg lucrurile prost la noi, pentru ca suntem idioti si gandim prost! E adevarat ca sunt salarii proaste si ca asta scade motivatia si, implicit competenta, insa de aici si la a spune ca daca nu a cerut mita si-a facut datoria..e cale lunga!!
Ana, imi pare rau daca atata ai inteles din comentariul meu.
Ar fi culmea sa am intotdeauna dreptate, mai ales atunci cand vorbesc de probabilitati. In ceea ce priveste influenta politicului asupra burselor
Cred ca se poate extrapola si la actualitatea medicala acest citat.
Eu stiu un proverb romanesc dupa razboi multi veteji se arata.
Cum e posibil ca o asistenta medicala sa nu cunoasca riscurile unei operatii, cu atat mai mult cu cat e vorba despre extirparea unei tumori? Parintii sunt oameni cu relatii sus puse, altfel imi e greu sa cred ca se puteau duce atat de repede in Austria, lucru confirmat si de chirurg.
Intr-un articol de presa pentru neavizati nu cred ca se puteau da mai multe detalii, poate ca analizele despre care faci referire s-au facut, habar n-am, insa nici tu Horea nu ai.
Akhenaton, sunt doua posibilitati. Fie chirurgul nu a informat parintii despre riscuri, fie mama ignora sau uita ca a fost informata. Ambele cu aceeasi probabilitate. Cand esti parinte si iti moare un copil nici nu mai stii pe ce lume esti. Si eu am copii si nu-mi pot imagina ce as putea gandi, ce as putea face intr-un caz similar. Probabil, la fel ca in cazul de fata, as incerca sa dau vina pe medic.
E usor sa judeci faptele la rece. Sa spui ce trebuia facut si ce nu. Horea e un spectator de lux. De la inaltimea lojei sale judeca oamenii si da verdicte dupa criteriile din Norvegia. Numai ca Romania nu e Norvegia.
Accidente se intampla peste tot in lume. In aer, pe strada, in casa, dar si in spitale. Pot fi reduse, dar nu pot fi eliminate. Tot ce poti sa zici e “da Doamne sa nu fiu eu”.
@gore
Oare asa sa fie cum spui tu?
Fie chirurgul nu a informat parintii despre riscuri, fie mama ignora sau uita ca a fost informata. Ambele cu aceeasi probabilitate.
Pai mama e asistenta medicala, chit ca nu e medic, despre tumori sigur sie mai mult ca mine.
La cat de repede s-au miscat lucrurile sigur sunt cu relatii foarte sus puse si am impresia ca s-au facut presiuni si asupra chirurgului, insa asta e numai o supozitie de-a mea.
@gore
Oare asa sa fie cum spui tu?
Fie chirurgul nu a informat parintii despre riscuri, fie mama ignora sau uita ca a fost informata. Ambele cu aceeasi probabilitate.
Pai mama e asistenta medicala, chit ca nu e medic, despre tumori sigur stie mai mult ca mine.
La cat de repede s-au miscat lucrurile sigur sunt cu relatii foarte sus puse si am impresia ca s-au facut presiuni si asupra chirurgului, insa asta e numai o supozitie de-a mea.
Akhenaton, daca cunosteau riscurile si daca erau cu relatii sus puse mergeau de la inceput la Viena. De la Andreea Esca la Basescu, nici un vip, nici un politician nu mai vrea sa aiba de-a face cu sistemul medical romanesc. Nu vor sa riste nici macar o banala operatie de apendicita in spitalele din tara. Probabil stiu ei de ce. La noi se moare dintr-o fractura, se moare dintr-o operatie de polipi.
gore, loja mea este foarte aproape de pamant si de pacient, dar foarte departe de loja medicilor din Romania. Iata de ce nu am lucrat si nu voi lucra in aceasta tara. Criteriile din Norvegia nu sunt criterii de lux ci criterii normale umane, privite din pacate ca fiind de lux in Romania. Sa-ti vezi lungul nasului si sa sti sa pui un diagnostic, in caz ca esti medic, nu este un criteriu de lux ci ar trebui sa fie o cerinta.
Profesionalismul ar trebui sa fie de fapt un criteriu de angajare in orice doemniu si, atunci, ne-am putea compara si noi cu altii. Apropo de bani: uita-te in jurul tau si vezi in ce case stau si masini conduc oamenii care au posturi asemanatoare cu cel al domnului Basca, in Romania?
Oare le trebuie si mai mult, raportat la prestatiile deplorabile pe care le au? Esti cumva naiv sa crezi ca un salariu mai mare pe hartie ar desfinta spaga si ar mari prestatiile? Presatiile se maresc prin daruire si prin extinderea cunostintelor. La baza acestora vei gasi intotdeauna un sistem de invatamant solid si functional, care nu are nimic de a face cu sistemul de invatamant din Romania, unde pana si examenele si diplomele se cumpara.
Spaga si hotia sunt injectate din pacate in sangele romanului! Romania este probabil singura tara in care se vorbea de legalizarea ei, asta pentru ca si furtul este un fenomen legal in aceasta tara. In occident spaga este interzisa prin lege. Medicul care ar incerca sa o ia ar zbura din post cu spaga in mana pana la prima parnaie. Daca tu care ai trait in Canada nu vezi aceste lucruri ce sa ne mai asteptam de la cei care nici nu isi pot inchipui o alta alternativa. Obseva naivitatea lui Akhenaton! El crede ca trebuie sa ai relatii sus puse ca sa ajungi in Austria! De ce ? Pentru ca nimeni nu l-a informat, in timp ce el nu se sinchiseste s-o faca.
Akhenaton, sti de ce a ajuns Romania in halul in care este? Pentru ca romanul judeca in fuctie de simpatii si idei preconcepute. Citatul pe care l-ai pus in postare nu are nimic de a face cu acest articol. Graficele economice exprima prin definitie probabilitati. Tot prin definitie probabilitatile pot da gres, de aceea se si numesc probabilitati. In articolul de mai sus nu exista probabilitati. Acest articol reproduce exact si prin intermediul citatelor cuvintele omului implicat intr-un eveniment. Daca contradictiile din spusele acestui om, presarate pe alocuri si cu marturii involuntare saritoare in ochi nu te conving, atunci nu-ti mai bate capul cu aceasta problema si ramai la ceea ce ai spus de prima data. Indiferent de ce ar spune ancheta………….
Observa! Nu eu vorbesc de gafele medicale facute, ci o face chiar doctorul. O face desigur fara sa vrea si asta pentru ca minciunile se contrazic in general si se bat cap in cap de cele mai multe ori. Cand nu spui adevarul, care nu poate fi decat unul singur, intr-un efort maxim facut pentru a te desculpa, uiti de la un moment la altul ce ai spus in fraza precedenta. Eu am avut ca atare un rol deosebit de infim in scierea acestui articol. Nu a trebuit sa acuz, nu a terbuit sa fac nimic de fapt. A trebuit doar sa ajut cititorul sa inteleaga contextul medical al afirmatiilor domnului Basca.
Apropo de realtii sus puse vreau sa te informez: Cu bani si absolut fara nici o relatie te poti interna in orice clinica din lume. In UE, daca esti pe drum, in orice tara, asigurarea romanesca iti da dreptul la tratament absolut gratuit in spitale, asta in cazul oricarei boli acute. Observa nuanta: asigurarea de sanatate pe care ai platit-o in Roamnia si care aici iti da dreptul sa dai spaga, te ajuta absolut gratuit in UE!!!!!!!
Sebastian a fost asadar in coma si dus in Austria nu putea fi refuzat. Asta fara nici o relatie. Incearca sa duci un pacient roman in coma, la spital, in orice tara din UE si vei vedea ce se intampla. Problemele incep insa dupa. Se constata desigur ca pacientul este in coma, dar, dupa o boacana din Romania si ca, atentie! ESTE INTRATABIL. Problema este acuta dar nu poate fi remediata, parintii sunt informati sa nu-si cheltuiasaca banii degeaba pe o spitalizare fara sens.
In caz ca Sebastian ajungea in coma la acelasi spital din Viena, in urma unui accident auto de exemplu, avut in Austria, tratamentul se facea gratuit pe baza cartii de sanatate din Romania. In cazul in care pacientul ar fi fost intratabil in urma aceluiasi accident, el ar fi fost externat desigur cu aceleasi specificari ca in cazul de fata.
Inca o data! Internarile, externarile si tratamentele din tarile UE nu se fac pe pe criterii romanesti: spaga relatii etc. ci pe criteri de prioritati umane. Ne aflam unde ne aflam tocmai din cauza faptului ca o majoritate din romani nu cunosc acest lucru. Pasi inainte s-au facut insa. Cei care locuiesc aproape de granita cu Ungaria, incep sa uite tot mai mult de existenta unui sistem sanitar in Romania.
Horea
Poate ai dreptate, poate ca nu inteleg eu prea bine, insa spune-mi intr-un articol de presa se spun toate amanuntele medicale? Exista probabilitati acolo (intr-un articol din presa)? si daca da, atunci la acele probabilitati ma refeream eu.
O ancheta implica medici, deci oameni care stiu medicina (sau asa ar trebui) si nu cititori mai mult sau mai putin avizati ai unui ziar.
NU stiu exact ce s-a intamplat acolo, iar un articol, partinitor ori nu, dintr-un ziar local sau national nu ma poate convinge. Tu esti mai radical.
Romanii se duc afara sa se trateze nu neaparat din cauza medicilor romani, sau asa-mi place mie sa cred, ci din cauza sistemului, a lipsurilor din spitale, etc.
In rest numai de bine sa auzim.
Akhenaton!
Eu nu cred ca cineva ieise in presa, mai ales intr-un caz ca acesta, fara sa spuna tot ce are de spus in favoarea sa. In ceea ce priveste amanuntele medicale nu e nevoie de mai mult decat ceea ce s-a spus, afirmatiile din articol ajungand berechet pentru un om din aceeiasi bransa. Pentru mine ca medic reise clar ca omul a dat-o in bara. Daca nu esti medic este suficient sa observi contradictiile din articol, pentru a trage concluzia ca ceva e putred.
Eu nu-l cunosc pe Basca personal, omul nu mi-a facut nici bine nici rau. Ca intotdeauna am comentat o prestatie, exact cum obisnuiesc sa comentez prestatiile politice sau cele economice.Ca e Basca sau Ionescu nu are nici o importanta. Ceea ce e important aici este ca cineva va muri sau va ramane in cel mai bun caz vegetala dintr-o neglijenta medicala. Gresesti din nou cand spui despre un interviu ca e un articol! Daca ar fi fost un articol nu prea aveam ce analiza si comenta.
Aici este vorba asadar de un interviu, adica cu totul altceva. Un articol scris despre Basescu este una, ceea ce spune acelasi Basescu, intr-un interviu in care trebuie sa fie citat mot a mot, este cu totul altceva. Un articol poate fi distorsionat, mai ales in Romania, in timp ce un interviu reproduce spusele exacte ale unui individ. Cand te destanui unui ziar, trebuie sa fi destul de prost ca sa o faci in asa fel, incat sa-i pari cititorului vinovat. Ca atare eu sunt convins ca medicul a facut un efort maxim ca sa para credibil si nevinovat.
Faptul ca in pofida efortului facut n-a reusit sa convinga, insemneaza ca argumente mai bune nu a avut. Trebuie sa fi destul de traznit sa acepti un interviu dupa ce ai fost acuzat de un lucru si sa nu folosesti toata bateria de argumente pe care le ai pentru a te desculpa.
Un interviu de acest gen nu este obligatoriu el a fost acceptat cu siguranta de medicul in cauza. Cand spui un adevar, un lucru destul de rar intalnit in aceasta tara, firul povestirii nu poate fi presarat de contradictii. Cand mintesti te incurci de obicei in explicatii, exact asa cum face Basca.
In ceea ce priveste plecarea pacientilor te asigur de un lucru: Tariceanu si Basescu, Esca si Razboi etc. n-au plecat in strainate din cauza sitemului. In spitalele romanesti exista mai multa aparatura decat iti inchpui, mai ales pentru oamenii amintiti. Problema cu aparatura sofisticata este ca mai trebuie s-o si citesti si s-o sti folosi. Cei amintiti mai sus au fost supusi insa unor operatii. Aceste operatii nu se fac cu aparatura ci cu mana. Mai mult decat atat! Cine creaza sitemul din spitale, nu medicul? Lipsurile exista dar provin in mare masura si din neglijenta si nepasarea acelora care gestioneaza spitalele, tot medici de fapt. Lipsa unui medicament sau a unui pansament nu poate fi fatala, in timp ce un tratament eronat poate.
Iti amintesti de pasajul in care Basca spune?
“Tumoarea aceasta insa a fost mult mai parsiva, destul de mica, 7-8 cm, dar ingrozitor de dura si foarte aderenta acolo, de nu-i puteai face nimic.”
Cine l-a oprit pe medic sa nu-l coase pe copil la loc, in caz ca a considerat “ca nu-i puteai face nimic”? Operatia se termina acolo, Sebastian se scula cu o sutura si fara nici o leziune cerebrala, pentru ca nu mai putea fi vorba de vreo sangerare cu hipoxie drept rezultat. In caz ca medicul ar fi procedat cum spun eu, sansa unei noi operatii ar fi ramas in picioare, ea putand fii lasata in mana altui medic chiar strain daca se dorea. Observi ca ajunge doar fraza asta ca sa vezi eroarea facuta de Basca? Eu sunt convins ca exista medici rutinati care s-ar fi apropiat de o tumoare asa de mica laparoscopic.
Oricum, fara sa stim mai multe, cusut si fara operatie, Sebastian ar mai fi avut sansa unei alte opinii si eventual al unei noi interventii chirurgicale executata de altcineva mai rutinat. Prin operatia facuta, Basca i-a taiat din pacate craca de sub picioare si asta fara sa aiba nici macar un diagnostic concret, lucru pe care il recunoaste chiar el. Atentie: diagnosticul nici nu este asa important cum pare in acest caz, Sebastian fiind lezat nu de tumoare ci de interventia chirurgicala.
PS.Profesionalismul are doua componente: 1-Sa sti sa faci ceva bine 2- Sa-ti vezi limitele.
PENTRU DOMNUL DOCTOR HOREA MIHALTAN. SUNT MAMA LUI SEBI ,AS DORI DACA SE POATE SA VORBESC CU DUMNEAVOASTRA PERSONAL LA TELEFON.NUMARUL MEU ESTE 0040/0743026530.
[…] ar fi existat, conf. dr. docent, docent dr. conferentiar universitar Basca, cel care l-a omorat pe Sebastian Bunica ar fi zburat din functie ca o vrabioara. Asa fara coduri a […]