RENNE: Revista online

Romania nu merita sa fie salvata

Scris de Daniel Ionascu

Venind astazi la munca, n-am putut sa nu observ numarul mare de pensionari si cocalari din tramvai, metrou si autobuz. Mi-am adus aminte ca acelasi lucru l-am vazut si intr-o alta duminica, insa de data asta vremea era urata, mohorata iar frigul iti rupea oasele.

Ca atare a venit logic intrebarea: “Unde se duc toti astia?” Eu recunosc ca am venit la munca. Altfel n-as fi sarit din paie pana pe la amiaza, si nici atunci n-as fi facut un efort mai mare decat un drum pana la magazinul din colt. Asadar fara uz de mijloace de transport in comun. Ca daca ajungi sa le folosesti inseamna ca tu crezi ca e ceva ultra-mega-extra important. Privind mai exact la vecinii mei de RATB am vazut ca mai toti pensionarii au cu ei papornite, eventual ziare. Bolborosesc in lumea lor, stau cu ochii dupa scaune ca vulturul pe prada si te agreseaza cu bagajele pe roti de n-ai loc sa te misti sau sa cobori. Sunt in stare sa traverseze tot orasul pentru a lua o varza cu 5.000 de lei vechi mai ieftin si sa piarda trei ore prin RATB doar pentru ca Ioneasca de la trei a laudat piata Damaroaia. Sau merg la verisoara Ghica, care, invariabil, trebuie sa stea la 30 de kilometri distanta…

Cocalarii ciorchine si cele doua specii de pitzi

Cocalarii fac invers: stau ciorchine toti in jurul unuia care urla mai tare in timp ce le arata niste poze de pe telefonul sau. Ii vezi cu tot felul de freze electrocutate si daca nu se injura de cateva ori in gura mare, nu se simt prieteni la catarama. La catarama Dolce & Gabana, 5 lei bucata din complexul Europa. Pitipoancele sunt de doua specii: unele cu tot felul de bling-bling-uri in par, oje stridente si dumbphone-uri albe Samsung, cu floricelele aferente. Celelalte sunt cu iPhone, caruia, desigur, nu-i stiu toate functiile dar il au pentru ca e “cool” si da bine la mall. Au haine “de firma” si singura lor preocupare este in ce bar si cu cine isi vor petrece sfarsitul saptamanii.
Mi-am adus aminte ca pe vara un grup de cocalari/hipsteri se aciuase in parculetul din spatele blocului, unde veneau in urma chiulului organizat de la liceul de vizavi. De la trei dupa-amiaza pana la doua noaptea nu puteai deschide un geam de urletele lor. Nu sunt genul care sa vina cu expresii “tineretul din ziua de azi!”, dar nu se poate sa nu constati in urma lor muntii de coji de seminte, sticlele aruncate aiurea, bancutele si cosurile de gunoi rupte. Desigur, nimanui nu-i pasa.

Ai, n-ai bani, tii acasa caine cat vitelul si mai hranesti o haita la bloc

Le pasa, in schimb, pensionarelor din bloc. Dar nu de ei, ci de cainii fara stapan, pe care ii hranesc cu sfintenie, in fiecare seara, pe rand. Nu conteaza ca daca treci prin fata blocului, gherlele se reped dupa oricine, inclusiv femei cu copii mici. Asta se intampla in tara in care drepturile jivinelor sunt mai multe decat cele ale oamenilor. Nu poti sa mergi pe strada cu frica in san dupa cum nici prin Occident nu vezi asa ceva. Cu toate astea, noi trebuie sa ducem lupte seculare pentru lucruri evidente si pe care statele civilizate le-au rezolvat de mult iar acum probabil rad de noi cand vad ce probleme ne punem … Numai azi am vazut trei babe care la 9 dimineata isi plimbau cainii de casa. Din care una tragea o jigodie la care ma astept sa o haleasca pe proprietara daca pensia nu vine la timp…
Merge si asa…

Sa ne dea statul!

Nimanui nu i se pare ceva in neregula atunci cand pensionarii tipa din gheara de sarpe ca “sa le dea statul” si ca e intretinerea scumpa. Bagati bine la cap: in Romania nimic nu e ieftin! Pentru ca nu muncim organizat, ca n-avem productivitate, suntem tara lui “merge si asa”, mai mesterim cate ceva, ne descurcam, ii pui o sarma si merge…. Intretinerea nu e scumpa, asa era si acum 5 ani. Si daca intre 2004 si 2008 aveam impresia unei brume de ieftininatate era pentru ca Guvernul subventiona mai mult si caldura si transportul pe CFR si metrou.

Ipocrizia continua si atunci cand cumpara doar “Click”, “Cancan” si “Libertatea” sau fac coada la metrou la “Ring”. Ziare serioase sau carti n-ai sa vezi la ei. Situatia se impute si atunci cand, din initiativa personala de a reduce costurile cu intretinerea, cativa cetateni cu avant muncitoresc se intalnesc ei pe scara blocului si hotarasc cu de la sine putere sa intre la subsol si sa opreasca apa calda.

Cum e sa chitai ca nu-ti ajung banii dar sa ai un apartament de 60.000 de euro?

Ei sunt generatia care a luat cu 5.000 de lei apartament de la ICRAL sau de la fabrica de stat. Si stau si chitaie ca nu le ajung banii dar stau in apartamente de 60.000 de euro. Nu le poate trece prin cap sa si-l vanda cu 50 de mii si sa se mute la Ploiesti, Pitesti sau Giurgiu si inca sa le mai ramana jumatate din suma. Sau sa-si ia o casa la tara si de restul sa-si cumpere loc de veci, ba chiar sa lase si la nepoti pentru educatie. Nu, pentru ca ei nu vor la tara, sa dea la sapa ca mama, care a vandut apartament cu 30 de milioane de lei vechi intr-un orasel de provincie si s-a mutat 7 kilometri mai incolo. Nu, ei vor sa fie in buricul targului, chiar daca nu-si permit asta… Vreau si eu azi sa pot cumpara un apartament, nu cu 5.000 de lei, ci cu 5.000 de euro! Se poate? Evident ca nu, noi n-avem sansa asta, dupa cum in 30 de ani nici pensia la care cotizam acum nu o vom mai primi desi muncim 8-10 ore pe zi cu salarii infecte. Mancam pe fuga intre doua metrouri si o sedinta, gandim fast-food, n-avem viata personala si traim din descoperitul de card de la o luna la alta.

Cam 90% din oamenii de pe strada sunt din speciile astea. Pai in conditiile astea, cum sa avem noi vreo speranta de mai bine? Cum sa vrei sa-ti fie mai bine, daca tu insuti nu vrei o schimbare? Cum sa vrei sa se transforme peste noapte totul, daca nu incepi de la cea mai mica unitate pe care o poti schimba: cu tine?

Cine sa te astepti sa stie de asta? Pensionarii care se imbulzesc la hypermaket si umplu cosurile cu varf? Cocalarii care-mi vor plati mie pensia? “Studentii” de la Spiru Haret si Dimitrie Cantemir?
Pe astia ma chinui eu sa-i salvez si sa le deschid ochii scriind la ziar si pe Renne. Dar oricat de evident ar fi un lucru, nimeni nu il constientizeaza pana nu se da singur cu capul de grinda de sus. Pana atunci e fara rost…

Educatia, agricultura si turismul, singurele salvari

Nu fratilor, suntem pe cont propriu… Si fara ca Romania sa investeasca serios in educatie, agricultura si turism, nu avem nicio sansa. Pana nu se schimba mentalitatile, nu doar ca ne-am vandut viitorul, dar l-am dat gratis. Si nici macar nu regretam…

Etichete: cocalari, educatie, intern, opinii, pitipoance, Romania, video