100 de ani de la celebrul furt al Mona Lisei
Scris de Autor invitat
Un furt celebru, care inca atrage atentia: 21 august 1911, Mona Lisa este sustrasa de la muzeul Luvru din Paris. Emotia este intensa. Se vor scurge doi ani pana la redobandirea capodoperei lui Leonardo da Vinci, subtilizata de un muncitor italian care afirma ca patriotismul l-a motivat.
Luni, la 7 dimineata, Vicenzo Peruggia, in varsta de 30 de ani, se furiseaza in muzeu. Cunoaste bine locurile: a contribuit anul trecut la montarea unei vitrine aproape de tabloul care atragea multimile de oameni.
“Peruggia stia perfect cum era tabloul pozitionat”, povesteste pentru AFP (Agence France-Presse) Jerome Coignard, autorul cartii “O femeie dispare”, consacrata acestei intamplari.
In cateva secunde, desface opera realizata intre 1502 si 1506 de catre pictorul din Toscana si se ascunde sub o scara. Acolo, detaseaza ramura fragila a picturii realizata pe un panza de plop, fara insa sa deterioreze ceva. Ascunde pictura sub bluza sa si paraseste linistit incaperea.
Urmatoarea zi, doi artisti au anuntat furtul. Venisera sa copieze capodopera si au ramas stupefiati la constatarea absentei. O cauta prin tot muzeul, dar nu mai gasesc decat ramura goala. Prefectul politiei, Louis Lepine porunceste verificarea tuturor vizitatorilor.
Presa se inflameaza. Deficientele din sistemul de supraveghere al muzeului sunt denuntate. Directorul muzeului Luvru, care a dat vina pe lipsa mijloacelor de supraveghere, este destituit din functie.
Alphonse Bertillon, fondatorul primului laborator de politie de identificare criminala, se implica in reconstituirea scenei furtului. El recupereaza o amprenta a degetului mare de la mana stanga, de deasupra vitrinei care proteja tabloul. E amprenta hotului. “Dar acolo, ancheta esueaza, nu se exploateaza aceasta dovada, desi Peruggia este descoperit si amprentele digitale sunt deja facute publice de politie”, subliniaza Jerome Coignard.
Politia este convinsa ca hotul nu a actionat singur, cautand sa puna mana pe o banda de traficanti internationali. Pentru un timp, este suspectat poetul Guillaume Apollinaire, intrucat gazduise un escroc belgian ce a furat in 1907 statuetele hispano-romane de la Luvru. Politia le recupereaza, face legatura intre cele doua afaceri si-l inchide pe Apollinaire. Va sta opt zile inchis, ramanand profund marcat.
Timp de doi ani, Peruggia ascunde tabloul Mona Lisei in locuinta din al X-lea cartier din Paris. Apoi incepe sa le scrie anticarilor italieni, propunandu-le tabloul.
In decembrie 1913, un anticar din Toscana, Alfredo Geri, ii propune sa ii aduca tabloul la Florenta in vederea examinarii sale. Peruggia accepta. Anticarul, insotit de directorul muzeului Uffizi, se intalnesc la hotelul acestuia, autentifica tabloul Giocondei si il recupereaza fara probleme.
Muncitorul este arestat. Este judecat in Italia – marea sansa – scapa cu doar un an si 15 zile de privare de libertate. Pedeapsa sa va fi ulterior redusa la 7 luni de zile.
Peruggia afirma ca a actionat din patriotism. In urma procesului, un psihiatru a estimat ca e sarac cu duhul. “Personajul este lipsit de un caracter puternic in raport cu fenomenul pe care l-a declansat”, estimeaza Coignard, lansand ipoteza furtului de catre unui german misterios, care s-ar fi intalnit cu muncitorul putin inainte de furt.
Autor: Adriana Vilsan
