“Biutiful”, viata este asa cum se vede
Scris de Florin Casota
Nota 4/5
„Biutiful” chiar este frumos. Iar jocul lui Javier Bardem aproape reuseste sa ascunda imperfectiuniile filmului.
„Biutiful” este o drama ce ne prezinta povestea lui Uxbal (Javier Bardem). El este un sot inselat si un tata iubitor care incearca sa supravietuiasca, sa le ofere copiilor tot ce poate. Are afaceri clandestine si incearca sa ajute imigranti chinezi sa gaseasca loc de munca. Se straduieste sa-si intretina familia pentru ca „Dumnezeu nu plateste chiria”, cum spune Uxbal la un moment dat. Ca si viata, aceasta este o poveste circulara care se termina acolo unde incepe.
Asemanator cu „Babel”, alt film al lui Alejandro Gonzalez Inarritu, nu vedem doar viata lui Uxbal, ci si pe a imigrantilor chinezi si senegalezi. Traiesc in conditii mizerabile, muncesc pe unde pot, fac bisnita si incearca sa-si creeze o viata in Barcelona, deoarece in tara natala ar muri de foame.
La scenariu au lucrat cu Inarritu, Armando Bo si Nicolas Giacobone; ei realizand o lucrare solida, cu personaje bine inchegate, desi parca incearca prea mult. La un moment dat se simte fortata impunerea nenumaratelor povesti triste, parca doar pentru a impresiona publicul.
Nu degeaba a fost propus Javier Bardem pentru Oscar anul acesta. Ne ofera o interpretrare magistrala, ce intruchipeaza perfect un suflet greu, o inima franta, un om cu greutatea lumii pe umeri. Surprinzator este ca si Maricel Alvarez (Marambra-sotia lui Uxbal), debutanta in cinematografie, joaca bine. Joaca cu succes rolul de mama instabil emotionala, cu personalitate bipolara, ce incearca sa gaseasca putina iubire. Alta debutanta, Diaryatou Daff (Ige), mi-a placut, oferind personajului o liniste, o umilinta interesanta.
Actiunea are loc in Barcelona, dar nu o sa vezi Barcelona lui Gaudi, cu arhitectura interesanta, cafenele la colt de strada, ci un loc pe care nu o sa-l vezi niciodata la o agentie de turism. Periferia orasului, unde fiecare traieste de pe o zi pe alta, in blocuri turn, gri, cu camere mici si aglomerate. Inarritu, alaturi de directorul de imagine, Rodrigo Prieto („Frida”, „Babel”, „Broken Embraces”) creeaza imagini emotionate, fie ca iti arata situatia deplorabila de la periferie sau se folosesc de multe gros planuri pentru a arata expresivitatea, tristetea subiectiilor. Din pacate, filmul se lungeste putin cam mult (are 2 ore si 30 de minute) si nu stiu cati din public au rabdarea de a sta atat de mult in fata unei tragedii, fara a li se oferi pauze de respiro.
Imaginea este completata de un soundtrack inspirat, ce te incanta cu ritmuri de chitara rece combinate cu pianul.
„ Biutiful” este o drama frumoasa, desi un pic cam lunga, jucata impecabil, si iti arata ca viata e grea, pentru cei mai multi dintre noi, iar moartea nu e nici pe departe o salvare ci un lucru infricosator si deprimant.
Filmul ruleaza la Hollywood Multiplex.
Etichete: cronica, extern, filme, Hollywood Multiplex, opinii, review
Comentarii (2)
E deja dovedit faptul ca productiile cu Bardem sunt exceptionale. Un film care merita vazut! 🙂
[…] “Amores Perros”, şi nici celelalte filme ale lui nu sunt departe de podium. Îl las pe Florin să facă recenzii cinematografice, şi eu o să mă refer la muzică. Cel care a compus coloanele […]