Retrospectiva Summer Well festival

Scris de

Sezlong oranj. Iarba verde si cerul albastru presarat cu cativa nori. Intins pe spate cu o bere sau un suc langa tine discuti cu cineva sau privesti in jur, in timp ce de asculti muzica. Summer well festival.

Afis festival Summer WellBine, bine, dar pana sa poti sa faci asta, trebuie sa si ajungi acolo. Festivalul a avut loc pe domeniul Stirbey, la 15 km de Bucuresti. Sosesti acolo cu masina personala, parcare asigurata de organizatori este pentru 350 de masini (3,5 lei pe zi- sau cu autobuzul). A doua varianta pare mai atragatoare pentru ca nu trebuie sa te ingrijorezi pentru masina si poti consuma si tu o bere, doua. Pentru asta iti trebuie 7 lei (dus-intors) si  se ajunge la festival in aproximativ 40 de minute. Desi experienta mea cu autobuzul a fost ok, altii au fost mai putin norocosi. Un sofer nu stia drumul si in loc sa faca 30-40 de minute, calatoria s-a facut in doua ore.

Bineinteles, publicul i-a luat prin surprindere pe organizatori pentru ca nu aveau bratari si a mai trebuit sa asteptam 15 minute la intrare. Asta se intampla pe la trei si un sfert, desi  accesul pentru public s-ar face de la doua. Am trecut peste acest mic inconvenient si mi-am schimbat banii in jetoane. Un jeton – cinci lei. Un pret bun, zic eu. O bere la pahar un jeton, un energizant un jeton si jumatate, un meniu cu snitel, cartofi, castraveti murati au constat doua jetone si jumatate etc.

Concertul propriu zis a inceput la 16:15 cu Chew Lips in deschidere. Formatie londoneza dance-pop, formata in 2008. Ca orice act de deschidere, acestia au incercat sa pregateasca publicul pentru ce urma. Majoritatea omenilor stand pe jos, unii intinsi pe spate, cu o bere in mana sau fumand o tigara.

A urmat Graffiti6, alta trupa londoneza, cu un stil pop-rock, ce a reusit sa mai atraga cativa curiosi in fata scenei. Au trezit la viata cativa spectatori si zareai un picior miscandu-se pe ritm sau o inganare a refrenului unei melodii. Solistul, Jamie Scott, a interactionat cu publicul si chiar a invitat pe scena o domnisoara.

Dupa o pauza de cam 30 de minute, a intrat Mystery Jets si cam un sfert din cei prezenti s-au prezentat in fata scenei sa danseze si sa cante melodiile dragi. Reprezentatia britanicilor a fost cam fara viata si legatura lor cu spectatorii s-a rezumat doar la „Thank you”. Printre melodiile cantate s-au numarat si hiturile „Two doors down”, „Half in love with Elizabeth” sau „Serotonin”

Soarele apunea si din ce in ce mai multa lume s-a pe langa scena pentru ca urma Noissettes. O prietena mi-a zis ca astia de la Noissettes fac show si distreaza publicul. Chiar asta au facut. Au ridicat spectatori in picioare. S-a dansat, s-a cantat, s-a batut din palme. Solista, Shingai Shoniwa, a fost neastamparata si s-a urcat pe boxe, s-a miscat frenetic  dintr-o parte in alta a scenei si chiar a stat langa gardul care despartea publicul de artisti. Pe domeniul Stirbey s-au auzit si hiturile „Never Forget You” sau „Don’t upset the rythim”.

Apoi din nou pauza. Intre timp mi-am facut un tatuaj la standul Orange. Un pinguin, pentru ca ultimul desen cu inscriptia „Summer well” l-a „furat” un prieten inaintea mea.

Rapperul, Plan B, incepea spectacolul in timp ce eu ma indreptam spre iesire.

Trebuie sa precizez ca au fost probleme cu sonorizarea, iar microfonia nu este prea placuta.

Prima zi de festival a fost ca o zi de sarbatoare, vacanta cum spune si sloganul: „Summer well, festival like a holiday”. Ah, era sa uit, desi erau afise cu „Pastrati curat Domeniul Stirbey”,  a existat o lipsa acuta de cosuri de gunoi.

A doua zi de festival a decurs pe acelasi tipar ca si ziua precedenta. Autobuz, jetoane, intins la umbra cu paharul de bere rece plasat strategic in iarba.

E reconfortant cand vezi ca se invata din greseli. Au inceput sa apara saci de gunoi  si si-au facut aparitia mai multe toalete. Desi sonorizarea s-a mai imbunatatit, tot au mai existat momente de microfonie.

Alex Clare a strans ceva lume in fata scenei, avand in vedere ca a fost un act de deschidere. Alex Clare a fost bine dispus, a vorbit putin cu publicul si s-a descurcat foarte bine, chiar daca a lipsit basistul. A fost si un moment ciudat, cand in timpul unei melodii Alex s-a oprit din cantat pentru ca sunetul nu functiona cum trebuie. „Your sound is shit” a spus si a inceput sa rada. Pauza nu a durat mult si concertul a continuat.

Pentru Chapel Club m-am gandit sa stau mai in spate, pe iarba si sa rontai niste cartofi prajiti. Am zis sa-mi iau si eu „ciudatenia” festivalului, in materie de mancare. Un cartof pe bat. Feliat subtire si prajit pe loc. Toata operatiunea asta a durat aproape tot timpul cat au cantat cei de la Chapel Club. Mai bine cumparam nachos cu sos salsa.

Si The Raveonettes a suferit o „accidentare”. Sune Rose Wagner nu a reusit sa ajunga si a fost inlocuit de sora lui, Sharin Foo. A fost distractiv sa-i ascult si instrumentatia, in special, a sunat foarte bine. Din pacate, desi am fost in fata scenei, vocile femeilor din fata microfoanelor de abia se faceau intelese.

Dupa o alta pauza, cu tot felul de testari de sunet, dupa o alta bere,  a venit si momentul cel mai placut al serii.  The Wombats. Cei trei membri ai trupei au emanat o energie extraordinara, in special chitaristul Tord Overland Knudsen. Nici publicul nu s-a lasat mai prejos si a cantat si dansat impreuna cu formatia. Momentul crucial al celor de la The Wombats a venit odata cu ultima melodie „Let’s dance to Joy Division”.  A fost o dezlantuire generala. Solistul, Matthew Murphy, chiar a rasturnat tobele colegului sau si a dat cu microfoanele pe jos. Primul gest de acest fel la acest festival, apreciat mult de public.

Cum era de asteptat, locul era plin pentru marele eveniment: Interpol. Dupa o pauza extinsa de testari de sunete au intrat membrii trupei in aplauzele publicului. Toti imbracati eleganti, in negru, mai putin tobosarul care a preferat o camasa albastra. Interpol canta melodie dupa melodie intr-o fericire generala. Multi oameni din jurul meu zambeau, privind scena scaldata in jocuri de lumini. O surpriza placuta a fost aparitia celor de la The Wombats in mijlocul multimii. Au dansat, au primit felicitari si au facut poze cu fanii. Doi dintre ei, Mattewh Murphy si Tord Overland Knudsen, au fost carati pe bratele publicului. Dupa o ora si un pic, Interpol a multumit oamenilor si au parasit scena. Numai ca in aplauzele publicului si-au facut aparitia din nou, pentru inca o melodie.

Per total, Festivalul Summer Well a fost un succes si sper sa continue. Doar ca pe viitor as vrea o organizare mai ceva mai buna si un sunet excelent.

Sursa: Renne
Sursa foto: Renne

Etichete: , , , , , , , ,

EscapeReality Escape Rooms

Lasa un comentariu

Va rugam sa comentati la subiect si sa nu ii jigniti pe ceilalti interlocutori. In caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Va multumim.