Ce reprezinta de fapt contractul de asigurare si ce presupune incheierea unui astfel de contract?
Scris de Autor invitat
Contractul de asigurare este un contract consensual, sinalagmatic, unic, cu executare succesiva, oneros, aleatoriu si de adeziune.
* Caracterul consensual se datoreaza faptului ca se formeaza “solo consensu” prin simplul acord de vointa al partilor, fara sa fie nevoie de vreo forma speciala de manifestare a vointei lor.
Forma contractului este cea scrisa, dar aceasta nu este ceruta ad validitatem, ci numai ad probationem. Ca urmare, lipsa probei scrise nu va atrage nulitatea contractului, ci va determina numai limitarea posibilitatii de a dovedi existenta si continutul acestuia, asiguratorul face dovada contractului de asigurare, ca acord de vointa al partilor.
* Contractul de asigurare are un caracter sinalagmatic intrucat partile se obliga reciproc. In principal, asiguratul sa plateasca prima, iar asiguratorul sa suporte riscul, despagubind pe asigurat pentru pagubele suportate ca urmare a producerii evenimentului asigurat. In plus, obligatiile partilor nu sunt numai reciproce ci si interdependente, ele conditionandu-se reciproc.
* Contractul de asigurare este unic pentru intreaga sa durata. Unicitatea contractului de asigurare se mentine chiar si atunci cand ar suferi o impartire pe termene periodice deoarece divizarea priveste numai modul de plata al primei si nu contractul.
* Contractul de asigurare este cu executare succesiva, aceasta neavand loc dintr-odata, printr-o singura prestatie. Asiguratul este obligat sa plateasca primele la termenele stabilite, asiguratorul acordand continuu protectie asiguratului pentru acoperirea riscului asigurat.
Executarea succesiva a contractului are urmatoarele consecinte:
– regulile rezolutorii nu sunt aplicabile contractului de asigurare;
– partea care si-a indeplinit obligatia are drept la contraprestatia co-contractantului pana la desfiintarea contractului;
– neindeplinirea de catre asigurat a obligatiilor sale nu produce efecte pentru viitor si ca urmare primele platite pentru perioada anterioara rezilierii nu se restituie asiguratului;
– disparitia obiectului asigurat ca urmare a altui eveniment decat cel in vederea caruia s-a incheiat asigurarea implica rezilierea de drept a contractului.
* Caracterul oneros al contractului de asigurare rezida in aceea ca fiecare parte urmareste un anumit avantaj, o contraprestatie in schimbul aceleia pe care o face ori se obliga sa o faca in favoarea celeilalte parti.
* Caracterul aleatoriu este specific contractului de asigurare deoarece efectele sale depind de un eveniment incert. La incheierea contractului, nu se poate sti daca si masura in care fiecare dintre parti va avea un avantaj sau o pierdere ca rezultat al contractului.
* Contractul de asigurare este un contract de adeziune. Caracteristice pentru un astfel de contract sunt clauzele stabilite numai de catre una dintre parti, asiguratorul, cealalta parte avand facultatea de a le accepta ca atare sau de a nu contracta.
Limitarea modului de exprimare a vointei celui ce solicita asigurarea se compenseaza cu:
a) posibilitatea acestuia de a alege intre multiplele oferte ale societatilor de asigurare si
b) dorinta acestora de a atrage cat mai multi clienti ce duce la o anumita flexibilitate in ceea ce priveste adaptarea ofertelor la nevoile specifice.
De aceea este posibila amendarea sau completarea clauzelor standard propuse initial.
Formuland in mod sintetic, prin incheierea contractului intelegem realizarea acordului de vointa intre asigurat si asigurator asupra clauzelor contractuale. Afirmatia facuta ar duce cu gandul la o negociere a clauzelor contractuale, dar care in cazul asigurarii este foarte limitata datorita faptului ca acesta se prezinta ca un contract de adeziune, insa posibilitatea negocierii nu trebuie exclusa.
Asiguratorul nu poate refuza incheierea contractului daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege. El constata numai daca aceste conditii sunt intrunite si in caz afirmativ el trebuie sa accepte propunerea si sa emita polita de asigurare.
Asiguratorul nu are interesul si nici nu poate motiva refuzul incheierii contractului.
Potrivit Art. I. 51. alin. 1. litera a) din Legea nr. 172/2004 care modifica si completeaza prevederile Art. 63 al Legii nr. 136/1995 constituie contraventie, daca, potrivit conditiilor in care au fost savarsite nu constituie infractiune conform legii penale savarsirea urmatoarelor fapte:
„a) refuzul asiguratorului autorizat de a incheia asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, la cererea asiguratului”. O atare contraventie se sanctiona cu avertisment scris sau cu amenda de la 5.000.000 lei la 50.000.000 lei si
b) cu limitarea operatiunilor, cu interzicerea temporara sau definitiva pentru asiguratori a exercitarii activitatii de asigurare, pentru una sau mai multe categorii de asigurari, sau cu suspendarea ori retragerea autorizatiei asiguratorilor.
Ordonanta de urgenta nr. 61/2005 la Art. I. 34 modifica continutul Art. 63 al Legii nr.136/1995, legiuitorul renuntand la a considera o atare situatie, ca cea prezentata anterior, ca fiind contraventie si drept urmare nu mai apare in textul „noului” articol si respectiv, ulterior, in Legea nr. 283/2005.
Potrivit conditiilor si regulamentelor privind asigurarile contractul se considera incheiat prin plata primei si emiterea documentului de asigurare. Inscrisul constatator se numeste polita de asigurare la asigurarile de persoane si contract de asigurare la celelalte forme:
1. Sunt situatii cand declaratia de vointa a asiguratului precede acceptarea ofertei de catre asigurator, de exemplu cand plata primei se face ulterior declaratiei de asigurare, prin dispozitie de plata, urmand ca documentul de asigurare sa fie emis de asigurator dupa incasarea primei;
2. Intre absenti, contractul se considera incheiat din momentul in care s-a luat cunostinta despre acceptare, altfel zis data primirii politei sau contractului. Intr-o atare situatie cererea de asigurare este inaintata prin intermediari, denumiti brokeri, care devin mandatari ai asiguratilor, agentilor asiguratorului.
Polita este considerata acceptata daca in termen de doua zile lucratoare de la
inmanare asiguratul nu ridica obiectii.
Doua momente distincte sunt de luat in considerare:
– cel al incheierii contractului si
– cel al intrarii in vigoare a asigurarii.
Un contract de asigurare poate fi perfectat cu intrarea in vigoare ulterior datei perfectarii lui.
De asemenea, intrarea in vigoare a asigurarii poate sa nu coincida cu inceputul raspunderii asiguratorului. In astfel de situatii, diferentierea este in functie nu numai de plata primei ci si de natura riscului asigurat.
In principal, drepturile si obligatiile partilor reprezinta continutul contractului de asigurare.
Acesta este structurat pe 2 parti.
O parte contine clauzele imprimate, sub forma unor extrase din conditiile generale, care reglementeaza raporturile dintre asigurat si asigurator, menite sa atraga atentia asiguratului asupra drepturilor si obligatiilor sale.
A doua parte, neimprimata a documentului, clauzele manuscrise, care se refera, in principal la indicarea partilor, specificarea riscurilor, a primei, a sumei asigurate, a duratei contractului, cu indicarea datei intrarii in vigoare.
Documentul se intocmeste in doua exemplare.
Luat in totalitatea sa, contractul de asigurare este alcatuit din:
– polita de asigurare,
– conditiile principale si aditionale si
– anexele, care pot sa extinda sau sa limiteze conditiile impuse de standardizare.
Unele contracte sunt alcatuite din polita de baza si un formular care adapteaza polita la nevoile specifice ale clientului.
Incheierea contractului de asigurarea se probeaza cu polita de asigurare sau certificatul de asigurare emise si semnate de asigurator sau cu nota de acoperire emisa si semnata de brokerul de asigurare.
Documentele care atesta incheierea unei asigurari pot fi semnate si certificate prin mijloace electronice, in conditiile din Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica.
Bibliografie
Violeta Ciurel, Asigurari si Reasigurari: Abordari Teoretice si Practici Internationale, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000;
Cosmin Iliescu, Contractul de asigurare de bunuri in Romania, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000;
Lege nr. 172 din 14/05/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania;
Lege nr. 136 din 29/12/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania;
Legea nr. 283 din 5 octombrie 2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 61/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania;
Ordonanta de urgenta nr. 61/2005 aprobata cu modificari si completari de Legea nr. 283/2005;
Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica.
Autor: Petru Lazar
