Poetul pianist si piticul disperat
Scris de Adrian Diaconescu
Emil Boc, prim-ministrul Romaniei, l-a numit pe Varujan Vosganian, fost ministru al economiei si actual membru al Senatului, cel mai bun ministru ca pianist-poet. Evident in scopuri jignitor-ironice.
Oooo daaaaa! Bravo, domnu’ Boc, bravos, domnu’ premier, de cand asteptam pe cineva sa-l puna la punct pe intelectualul ala cu nasu’ pe sus! Pacat ca sunteti om cu bun simt si obraz subtire si v-ati oprit aici! Pai cum, doar pianist-poet? Puteati sa-i mai ziceti cateva! Bai prozatorule si era ca si cum i-ati fi zis de mama… Iar un ‘’bai doctorule in economie’’ il facea direct knock-out pe ‘’nesimtitul’’ care a indraznit sa faca glume la adresa regimului.
Dar stati asa… Ca ideea articolului asta nu era sa-i facem aici un elogiu celui care nu mai are nevoie de asa ceva, maritului( nu la stat, dar oricum) si neasemuitului nostru premier… Nu, nici vorba! Ideea era sa vorbim de acest marlan fara pereche care se intituleaza in mod evident ostentativ Varujan Vosganian.
Pai cum, bre, sa deschida ciocul un baiat care n-are decat vreo zece volume publicate, care e Doctor Honoris Causa a vreo doua universitati, care n-a castigat decat vreo sase premii pentru activitatea sa literara, care a fost deputat timp de vreo doua mandate si senator deja de vreo trei? Si cu ce, domne? Cu tampenii, cu bancuri puerile, cu glumite juvenile!
Bine, dar la ce sa te astepti din partea unui atac la EL, la Bocul, la Premierul cu P mare?!? Ce ar fi putut spune despre El? Ca e o sluga incorigibila, ca are o coloana vertebrala de care ar fi invidios si un sarpe, ca are personalitatea unui melc schiop, ca scrie carti despre separarea puterilor in stat, despre drepturile omului, dupa care sprijina un totalitarism total( daca mi-este permisa aceasta figura de stil) si umileste cam toate clasele sociale, de la pensionari, pana la studenti si pana la mamele tinere?
N-ar fi putut spune asa ceva niciodata, pentru ca era clar pentru orice ca sunt numai tampenii, aberatii si nici chiar un pianist-poet de toata jena nu s-ar fi putut cobori la un nivel de denigrare atat de josnic! Rusine, rusine, rusine, de trei ori rusine, domnule Varujan Vosganian!
Acum, lasand ironia la o parte( da, am fost ironic pana aici, pentru cei care erau inca nelamuriti), nu vi se pare ingrozitor de trist si aproape demn de mila ca baietii din fruntea Pedeleului au ajuns sa nu mai fie in stare nici de o bascalie cat de cat reusita sau de o gluma cat de cat inteligenta?
Unde e caterinca aia, denumita plastic de analistii politici de mare angajament carisma, unde e spiritul ala de a arunca o gluma nu atat ticluita, cat nesimtita, dar amuzanta in momentele grele ?
Una peste alta, daca priviti imagini recente cu Base, cu Boc si cu alte slugi de prin Partidul Unic, ale caror nume sunt atat irelevante, cat si inutil de mentionat, o sa observati ca din siguranta, din stapanirea de sine, din zambetul superior de acum ceva vreme au mai ramas doar umbre, doar incrancenare, doar gheare disperate care se agata de ultimele ramasite ale ciolanului Puterii. Incepe numaratoarea inversa, domnul prim-ministru?
Etichete: atacuri, bancuri, Emil Boc, guvern, intern, ironii, opinii, PDL, pianist, poet, prim-ministru, recomandari Politica, Varujan Vosganian
