Cel mai potrivit nepotrivit: John
Scris de Evelina Catoi
Mereu am fost atrasa de barbatii nepotriviti: casatoriti, divortati, posesivi, de 40 de ani. Parca eram blestemata, vorba lu’ mamaie, unul bun nu se lipea de mine. Mama deja incepea sa isi puna intrebari cu privire la orientarea mea sexuala, caci nu adusesem niciun individ acasa. De cate ori imi reprosa acest lucru, imi muscam limba sa nu o sochez. Cum ar fi fost sa ii spun: “Mami, imi place penisul, lung, gros si roz. Fac sex. Linisteste-te!”. Dar nu aveam niciodata curajul necesar sa i-o spun in fata. Nu de alta, dar nu ar mai fi dormit linistita, stiindu-si singura fata, departe de casa, in capitala fioroasa, devoratoare de suflete ingenue de provincie.
Nu aveam pe cine sa aduc acasa, cu cine sa ma afisez in fata parintilor si rudelor bagacioase, cand eu insami nu stiam ce sa mai fac sa ma ascund. Imi pria pozitia de amanta. Eram discreta, iubitoare in intimitate si rezervata in public. Nu voiam ca vreunul din ei sa isi lase nevasta sau logodnica pentru mine. Voiam doar sa fac sex. De calitate. Sa fiu purtata pe culmile placerii, sa capat mirosul lui/lor, sa tanjesc dupa atingerea mainilor unui barbat. Dumnezeule, ce siropoasa am fost! Nu-mi sta in fire, dar cand vorbesc despre sex de calitate, devin inevitabil, poeta.
Intr-o zi, insa, universul meu de barbati mici de statura, cu inceput de calvitie si abdomen moale a fost complet daramat de John. De dragul povestirii nu o sa ii folosesc numele adevarat, neaos. John era sau inca mai este (cui ii mai pasa) jurnalist. Clasicul soarece de biblioteca, cu ochelari, imbracat simplu, care manca in fiecare zi la Mc, caci era incapabil sa gateasca, si tot slab era. Daca ar fi trecut pe langa mine, nu l-as fi observat sub nicio forma. Dar viata te aduce intr-un asemenea context in care ajungi sa cunosti o persoana, desi nu iti doresti, si sa o indragesti atat de tare tocmai pentru ca este atat de diferita de tot ceea ce ai avut pana acum.
John era un impiedicat si jumatate, scapa totul din mana iar primele partide au fost sinonime cu haosul. Eu in stanga, el in dreapta. Ulterior, cu chiu cu vai si lectii particulare, l-am adus pe calea cea buna. Avea o inteligenta iesita din comun, nu ma plictisea niciodata, discutam orice subiect, de la anatomie pana la religie, si de fiecare data avea o opinie bazata pe argumente solide si bine documentate.
Cu toate ca nu era nici cel mai romantic, nici cel mai atent si in niciun caz cel mai tandru, prezenta sa in viata mea imi oferea stabilitatea de care nici nu banuiam ca am nevoie. Adesea ma privea imbatat de fascinatie, de parca in fata ochilor i se infatisa unica femeie din lume. Traiam fericiti, cu impresia ca nu mai exista altcineva decat noi doi. Nu conta ca prietenele mele nu-l placeau, iar mama imi repeta obsesiv ca nu e de mine. John era al meu, parte din fiinta mea. Ne completam perfect si in acea perioada de desfatare amoroasa incepusem chiar sa cred in suflete pereche. Noi eram acelea.
Treptat insa, a inceput sa se distanteze, il simteam rece si nu ma mai privea ca alta data. Distanta a adus reprosuri: ca nu il intelegeam, ca nu il ascultam, ca nu vom rezista. Trairile sale se inteteau si venea acasa cu fel si fel de povesti, cum ca se simtea invizibil mergand pe strada si avea impresia ca oamenii trec prin el si nimeni nu il observa. Au inceput depresiile, betiile si apoi pastilele. Oricat de mult incercam sa il ajut, sa ii fiu alaturi, nu reuseam.
Realitatea cu John devenise bolnavicioasa. Ma schimbase. Uneori nici nu ma mai recunosteam in oglinda, ma vedeam imbatranita si urata. Viata mea frumoasa si boema, plina de amor si de John se transformase intr-un lung sir de incercari disperate de a-l convinge sa nu se sinucida, explicandu-i ca viata nu este oribila cum are el impresia, ca ma are pe mine, ca il iubesc. Degeaba. Lipsea zile intregi, nu stiam unde este si apoi aparea, din senin, facea dus si se baga in pat. Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ca si cum nu imi iesea inima din piept de fiecare data cand nu stiam de el. Dar eu nu mai contam pentru el. Ma transformasem intr-un pretext, o sursa de sex si mancare gatita. Sau poate asta eram pentru el de la bun inceput. Nu vreau sa cred asa ceva. Nu.
Obosisem si am decis sa ma predau. Intr-seara, l-am asteptat cu bagajele facute si l-am rugat sa plece. Au trecut patru luni de atunci. Nu stiu nimic de John. Stiu doar ca, pret de un an, am fost a lui si el al meu.
Etichete: barbati, dragoste, feature, femei, fictiune, intern, recomandari, recomandari Social, relatii
