Cel mai potrivit nepotrivit: Petre
Scris de Evelina Catoi
Aveam 13 ani cand l-am zarit prima oara. El 50 si era prieten cu tata. Jucau impreuna sah, cu un pahar de vin alaturi si vorbeau despre femei cand aveau impresia ca nu am cum sa ii aud.
Ma fascinau mainile sale. Ma holbam cu nerusinare, pe ascuns. Cred ca m-a surprins de cateva ori, dar nu m-am oprit, nu aveam cum. Degete lungi perfecte, maini delicate si o piele care parea atat de fina. Il visam adesea ca ma dezmiarda cu mainile sale, mirosind a vanilie. In visul meu, imi spune ca intr-o zi o sa fugim impreuna si vom trai fericiti, fara sa tinem cont de nimeni si de nimic. Vis de copil. Vis de adolescenta la pubertate.
Am inflorit mai tarziu decat alte fete. Baietii ma tachinau ca nu aveam sani. As vrea sa pot spune ca nu imi pasa, dar ma durea de fiecare data, mai ales gandindu-ma ca Petre vrea o femeie cu sani mari si frumosi. Imi doream menstruatia ca pe un semn divin, fara sa stiu ca o sa-mi blestem zilele luna de luna.
Petre venea din ce in ce mai des sa joace sah, iar duminica lua pranzul la noi. Pe mama o deranja. Nu ii placea sa fie nevoita sa isi puna masca de gazda buna de cate ori se infatisa la poarta noastra. In mintea-mi de copil incercam sa gasesc o explicatie pentru vizitele lui dese. Imi imaginam ca vine pentru mine, vine sa ma vada pentru ca ma place. Ma place chiar daca nu am sani. In fiecare seara, inainte de culcare, imi faceam calcule: eu am 13, el are 50. Peste cinci ani o sa am 18, iar el 55. 37 ani diferenta. E mult ? Nu mi se parea mult. Cum sa ti se para 37 un numar important cand vine vorba de barbatul la care visezi?
Desi cu timpul imi mai trecuse, tot aveam ceva pentru el. Destinul parea din ce in ce mai potrivnic caci in cinci ani nu se intamplase nimic, nu-mi daduse niciun semn ca ma place, dar ceva ce nu puteam explica si nici acum nu reusesc ma facea sa am convingerea ca intr-o zi voi fi a lui.
Imi amintesc si acum ziua de 1 octombrie. A fost tragica. Am plecat la facultate, total dezamagita, cu un sentiment ca ceva se rupsese din mine. Lasasem in urma un capitol neincheiat. Lasam in urma pustoaica cu dorinte de femeie si plecam departe de cel in jurul caruia se invarteau atatea vise, atatea sperante.
Anii au trecut si Petre a ramas doar o amintire. Altii m-au dezmierdat, unii miroseau a vanilie, altii a bere. Unii m-au iubit, altii m-au dezamagit, dar nu il voi uita pe acel, singurul, care mi-a spus, cu lacrimi in ochi si voce tremuranda, ca vrea sa fuga cu mine in lume. Nu l-am luat in seama. Bause.
Acasa mergeam rar, la cateva luni. Desi imi era dor de ai mei si ii iubesc nespus, nu ii suportam un weekend intreg. Atat de multe intrebari, atat rasfat, prajituri si fripturi, iar eu inca tineam la silueta. Aceleasi conversatii despre alimentatia si viata mea amoroasa.
Intr-o duminica, eram acasa la ai mei, singura, abia iesita de sub dus. Suna soneria. La poarta, Petre. Nu il mai vazesem de sase ani. A fost surprins. Nu de faptul ca apaream in fata lui cand nu se astepta, ci apaream ca o femeie. De data aceasta, aveam sani. Ma sorbea din priviri. L-am invitat inauntru si i-am facut o cafea mult prea tare. Am inceput sa vorbim, dar nu prea eram atenta la ce spune. Il priveam intens si il vedeam pe acel Petre jucand jah, ignorandu-ma cu desavarsire. Timpul il mangaiase: era neschimbat, dar parca arata mai bine, mai barbat decat mi-l aminteam.
I-am marturisit ca in copilarie il visam. Acum aveam curajul sa i-o spun. A lasat capul in jos si a zambit usor rusinat. Apoi mi-a strans mana si a sarutat-o. Mi s-a parut un gest atat de demodat, dar nici Petre nu era vreun adolescent. Am simtit regretul in privirea lui, si-ar fi dorit sa fie mai tanar, sa ma poata avea.
Dar nu a fost sa fie.
Etichete: barbati, dragoste, feature, femei, fictiune, intern, recomandari Social, relatii, sex
