De ce frantuzoaicele isi omoara copiii?

Scris de

Intrebarea este pe atat de infioratoare, pe cat este de importanta: de ce in Franta numarul femeilor care isi omoara copiii nou-nascuti este in crestere? Gasirea raspunsului a devenit o problema urgenta dupa descoperirea in nordul Frantei a opt copii nou-nascuti omorati de mama lor prin asfixiere si ingropati.

Acest caz marcheaza al cincilea exemplu de infanticid din Franta, incepand cu 2003. Astfel, a devenit vital pentru aceasta natiune sa ia masuri pentru a lupta cu fenomenul din spatele acestor crime: o boala psihica cunoscuta drept negarea sarcinii.

Acest ultim caz de pruncucidere din Franta a fost descoperit in orasul Villiers-au-Tertre din nordul tarii, dupa ce doua cadavre au fost gasite in gradinile a doua case. Sase dintre cele opt corpuri au fost dezgropate de catre politie la domiciliul lui Dominique Cotterez, de 45 ani si al sotului acesteia, Pierre-Marie, de 47 de ani.

Investigatorii le-au perchezitionat locuinta dupa ce proprietarul unei alte case, detinute in trecut de parintii lui Dominique, a gasit doua cadavre in gradina, in timp ce facea sapaturi pentru un bazin.

Potrivit procurorului francez care conduce ancheta, Dominique a recunoscut ca a ascuns sotului ei sarcina si apoi uciderea copiilor. Dezvaluirea l-a lasat pe Pierre-Marie mut de uimire. Dominique a fost acuzata de crima, iar sotul ei a fost absolvit de vina si eliberat, dar cu posibilitatea de a deveni oricand subiect de investigatie.

Cazul din Villiers-au-Tertre este doar un exemplu recent al unor copii omorati fara ca tatal sa stie ca sotia lui a fost insarcinata. Incepand cu 2003, au mai existat patru astfel de cazuri.

Unul dintre ele este cel al lui Veronique Courjault, de 42 de ani, care a fost gasita vinovata in iunie 2009 de moartea a trei nou-nascuti. Pe doi dintre ei i-a ascuns in frigider, iar sotul sau i-a descoperit mai tarziu.

In luna mai, Celine Lesage, de 38 de ani, a fost condamnata pentru uciderea a sase dintre copii ei, dupa ce le-a ascuns tatilor ca este insarcinata. Ambele femei au fost condamnate la inchisoare, Courjault pentru opt ani, iar Lesage pentru 15.

Expertii au explicat aceste cazuri ca fiind cauzate de negarea sarcinii, o boala psihica adesea gresit inteleasa si subestimata. Potrivit lui Michel Delcroix – fost ginecolog si expert juridic in cazuri care implica femei insarcinate – refuzul sarcinii este o boala cvasi-schizofrenica in care femeile fie nu realizeaza, fie nu accepta ca poarta in pantece un copil, nici macar intr-atat incat sa se gandeasca la avort.

“Aceste femei incep sa sufere de aceasta boala ori inainte de a naste, ori in timpul nasterii venite pe neasteptate. In acele momente, negarea psihologica este atat de puternica incat ele refuza sa creada ca sunt insarcinate chiar si cand se confrunta cu realitatea”, explica Delcroix.

“Odata ce copilul pe care nu l-au vrut niciodata se naste, nu-l accepta ca fiind real si scapa de el pentru a reveni totul la normal”, spune Delcroix.

“Negarea sarcinii functioneaza in cazurile de infanticid ca o stare de psihoza ce poate aduce pe cineva in stare sa omoare. In ciuda acestui fapt, condamnam in continuare femeile pentru actiunile lor din timpul negarii sarcinii, pe cand ucigasii psihotici sunt considerati iresponsabili pentru faptele lor”, afirma Delcroix.

Delcroix si altii lupta pentru recunoasterea medicala si legala a negarii sarcinii ca boala psihica. Ei sustin ca imbunatatirea modalitatilor de identificare si tratare a acestor femei are mai mult sens decat simpla pedepsire a crimelor pe care ele le comit.

Care sunt cauzele bolii? Delcroix considera ca sunt mai multe cauze, printre care si traumele anterioare, precum bataile si violul. Pot fi implicati si  factori non-fizici. Negarea sarcinii poate aparea chiar daca o femeie a mai nascut si crescut copii in siguranta. In cazurile enumerate mai sus, Lesage mai are un fiu de 14 ani, iar Dominique Cotterez, fiice adulte.

Desi negarea sarcinii exista de zeci de ani sau chiar mai mult, Delcroix sustine ca acum frecventa acesteia este in crestere. Motivul ar putea fi schimbarile la nivelul mediului social general in care au decazut valorile copilariei, paternale si familiale.

“Unele femei nu reusesc niciodata sa se adapteze de-a lungul sarcinii noii identitati de sine. Altele isi doresc sa fie insarcinate, insa fara a vrea sa nasca vreodata. Cand copilul se naste, pentru ele nu exista in realitate. Nu ii dau viata, in termeni psihologici. Daca l-ar percepe ca pe un copil real, nu l-ar omori”, a declarat psihiatrul Pierre Lamothe in Le Parisien.

Expertii spun ca cele mai multe bolnave fie sunt indeajuns de supraponderale, fie trec prin transformari fizice atat de mici, incat pur si simplu cred ca doar s-au ingrasat. In Franta, 230 de femei pe an descopera ca au fost insarcinate d-abia cand ajung sa nasca.

Desi numai o parte dintre ele recurg la infanticid, Delcroix se teme ca exista mai multe astfel de cazuri care raman nedescoperite. Prin urmare, acesta  pune urmatoarea intrebare: chiar crede cineva ca raspanditul fenomen de negare a sarcinii si pruncuciderile pe care le cauzeaza sunt doar probleme  ale frantuzoaicelor?

Sursa: Time
Sursa foto: Itfanat.com

Etichete: , , , , , , , , , , ,

EscapeReality Escape Rooms

Comentarii (1)

 

  1. totedati says:

    “Daca l-ar percepe ca pe un copil real, nu l-ar omori”, a declarat psihiatrul Pierre Lamothe in Le Parisien

    nu ar face nici avort … dar de ce să ne mirăm, așa cum e acceptabil social să îți ucizi copii nenăscuți, pentru că religia acestor vremuri ne învață că nu e o ființă vie decât de la minutul X, dacă nu îi dorești poți extinde prindt-o încordare a voinței negarea realității un pic mai departe și așa vine imediat după și consecința imediată:

    dacă îl pot ucide, legal, cât e încă în mine de ce să nu scap la fel de ușor de consecințe, născând la budă, închizând ochii și trăgând apa? pentru că nu e o ființă vie decât când decid eu asta …

    E DREPTUL MEU! TRUPUL MEU! FACE CE VREAU CU EL!

    e atât de simplu!

Lasa un comentariu

Va rugam sa comentati la subiect si sa nu ii jigniti pe ceilalti interlocutori. In caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Va multumim.