Cupa Africii, fara vedete si fara zvac
Scris de Daniel Ionascu
Cupa Africii a trecut deja de prima faza a grupelor, insa daca e sa caracterizam cumva competitia din Africa de Sud este lipsa vedetelor. Ceea ce duce la un joc slab si la un interes scazut din partea suporterilor.
In primul rand, reprezentativa Insulelor Capului Verde a luat scalpul Camerunului in calificari, astfel ca nu-i putem vedea la treaba pe “extraterestrul” Eto’o sau pe Alex Song (Barcelona), Benoit Assou-Ekoto (Tottenham), Mbia (QPR) sau Bassong (Norwich). Pe urma, lipseste si nationala Senegalului, una dintre cele mai pline de jucatori de valoare. Asa ca nu avem sansa sa ii vedem nici pe Demba Ba, proaspat mutat la Chelsea, si nici pe compatriotii Papiss Demba Cisse (Newcastle), Mousa Sow (Fenerbahce) sau Mohamed Diame (West Ham). Desi nu mi-a placut niciodata, trebuie notata lipsa Egiptului, care detine sapte titluri de campioni ai Africii. Asa ca nici Zidan sau Mido nu apar pe radar. In fine, o alta pierdere importanta este echipa Guineei. Nu faceti greseala sa o confundati cu Guineea Ecuatoriala, care a fost una dintre gazdele turneului de anul trecut si o gluma de echipa formata din jucatori spanioli naturalizati. Guineea este o echipa solida cu jucatori care au eliminat pe drum Nigeria in calificarile de anul trecut; insa mai tot timpul sunt eclipsati de vecinii sai mai titrati, precum Coasta de Fildes sau Senegalul.
In al doilea rand, o gramada dintre echipele calificate au lasat acasa o serie de super-jucatori. Sau acestia n-au mai avut chef sa vina pana la dracu’n praznic pentru a treia Cupa a Africii in trei ani (2010, 2012, 2013). Putem enumera cateva nume: la Ghana, Essien a cerut sa fie lasat la vatra. Tot aici, Boateng de la Milan s-a lasat de venitul la nationala, in vreme ce lotul nu-l cuprinde nici pe Sulley Muntari si nici pe fratii Ayew de la Marseille. Nigeria este cea mai pagubita si ar putea ajunge sa piarda chiar turneul din aceasta cauza: Odemwingie (West Bromwich Albion), Obafemi Martins (Levante), Anichebe (Everton), Etuhu (Blackburn) Yakubu Aiyegbeni (fost la Blackburn) si Danny Shitu (Milwall) nu au fost chemati. In schimb, fratii Shola si Sammy Ameobi de la Newcastle nu vor sa raspunda convocarilor. Nici marocanii, alta natiune ticsita de talente, nu-i au pe “magicianul” Taarabd (Queens Park Rangers) si nici pe Chamakh (Arsenal/West Ham). De asemenea, si Steven Pienaar s-a despartit cu scandal de nationala “bafana-bafana”, astfel ca Africa de Sud este fara cel mai bun jucator al sau. In fine, nici N’Zonzi de la Stoke nu a raspuns cererii facute de nationala Congo (Zair), ca si Bolasie de la Crystal Palace, in vreme ce Mahamadou Diarra de la Fulham este faultat, asa ca nu-l vom vedea pe teren luptand pentru Mali.
Eu cu cine votez?
Daca am trecut in inventar ce am pierdut, atunci ce avem? Pai in primul rand avem Coasta de Fildes, echipa cea mai completa si plina de jucatori de calibru. De Drogba, Gervinho, Kalou si pana la fratii Yaya si Kolo Toure tooaata lumea a auzit. In plus nici Eboue (Galatasaray), Tiote (Newcastle), Siaka Tiene (PSG) si Arouna Kone (Wigan) nu sunt niste anonimi. Atacul sau mai este completat de fostul clujean Lacina Traore iar in mijloc se mai gasesc Romaric (Zaragoza), Zokora (Trabzonspor) si Didier Ya Konan (Hannover 96)… Din aceasta enumerare va puteti da seama de ce “elefantii” sunt cotati cu prima sansa la castigarea trofeului in acest an. Ar cam fi cazul…
Desi sunt fan declarat Ghana, in acest an Nigeria pare echipa cu mai mult suflet. Aici isi fac aparitia vedetele lui Chelsea – mijlocasul John Obi Mikel si varful Victor Moses. Fac insa parte din lot si veteranul Joseph Yobo (Fenerbahce) dar si experiementatul Uche Ikechukwu (Villareal) si atacantul Emmanuel Emenike (Spartak Moscova). Problema este ca restul echipei contine nume noi si echipe aproape anonime.
Ghana este mereu in preferintele pariorilor la Cupa Africii. Poate pentru faptul ca este cea mai galonata competitoare de la aceasta editie si a castigat patru trofee de-a lungul timpului, ajungand in finala de alte patru ori. Sau pentru jucatorii sai. Ca: Asamoah Gyan (Al Ain), Kwado Asamoah (Juventus) ori Agyemang Badu (Udinese). Din lot fac parte si puternicii fundasi John Boye (Rennes), Johnathan Mensah (Evian Thonon Gaillard), John Pantsil (Hapoel Tel Aviv) si Isaac Vorsah (Red Bull Salzburg). Alaturi de care apar staruri in plina afirmare precum Atsu (Porto) sau Wakaso (Espanyol). Din pacate, in meciul cu nationala Congo nu prea au aratat ca o echipa.
Marile sperante
Enumerarea nu ar fi completa fara a mentiona Zambia, campioana in functie. Desi beneficiaza de mai toti jucatorii care au cucerit anul trecut salatiera, precum Chris Katongo (Henan), Jacob Mulenga (FC Utrecht) si Emmanuel Mayuka (Southampton), echipa pare dezasamblata si au fost cat pe-aci sa si-o fure de la Etiopia. Si nici noile staruri Mbola (Porto) si Sunzu (Reading) nu o pot ajuta. De asemenea, si selectionata Mali este in stare de rezultate bune, mai ales ca in lot se regasesc metronomul Keita, fost la Barcelona, dar si pentru ca a revenit Momo Sissoko (PSG). In rest, lotul e burdusit de jucatori de valoare, precum Cheick Diabate (Bordeaux), Mobido Maiga (West Ham), Samba Diakite (Queens Park Rangers) sau Samba Sow (Lens). In schimb, Kanoute – fost pe la Sevilla, acum in China, s-a retras de la nationala iar Mali a ramas fara una din gurile sale de foc.
Slabe sanse
Din categoria celor la care te astepti sa aiba rezultate frumoase ai pretentii la Algeria sau la Burkina Fasso, echipe cu mai toti jucatorii prin campionatul francez. Cu jucatori ca Mesbah (Milan), Feghouli (Valencia) si Foued Kadir (Marseille) te astepti ca Algeria sa fie in lupta pentru titlu, mai ales ca dusmanii egipteni lipsesc si de aceasta data. Cu toate acestea au fost batuti de o nationala mai modesta dar inimoasa – vecinii din Tunisia.
De asemeena, cand te uiti la echipele unde joaca burkinabezii nu poti decat sa te intrebi de ce nu sunt in stare sa formeze o echipa. Jonathan Pitroipa (Rennes), Alain Traore (Lorient), Charles Kabore (Marseille), Bakary Kone (Lyon) si, de ce nu, Djakaridja Kone (Evian Thonon Gaillard) daca sunt pusi pe posturile corecte formeaza o echipa de zile mari, capabila sa tina piept oricui. Si abia astepti sa faca asta. Iar cand o fac sunt chiar spectaculosi.
Pace si serenitate
Aici intra echipele care se bazeaza pe un singur om. Angola (Manucho), Togo (Adebayor) si Africa de Sud (Thulani Serero) lucreaza pe ideea “dupa mine potopul”, dar asta este: cineva trebuie s-o incaseze de la cei mai buni. Marocul este demn de un studiu de caz, jucatorii sai fiind cazuti din alta lume, cu impresii de vedete, fara a fi capabili sa lege doua pase. De asemenea, echipe ca Niger si Etiopia vor face doar act de prezenta. In fine, Tunisia nu mai e aceeasi echipa de acum cativa ani dar de dragul spectacolului vrei sa se califice din grupe…
Mentiune speciala
In aceasta categorie intra echipele care impresioneaza frumos desi nu te asteptai. Echipa Republicii Congo – condusa de un Mulumbu (West Brom) imperial si de Trésor Lomana Lua Lua, o mai veche cunostinta de pe la Newcastle, este una dintre cele mai mari surprize dupa ce aproape ca a invins Ghana. Daca stai bine sa te gandesti, performanta nici nu-i asa mare surpriza, din moment ce este condusa de un antrenor care stie fotbalul african – Claude Le Roy – si din moment ce produce destul de constant jucatori de succes la nivel de club. Chiar daca anterior a castigat de doua ori Cupa Africii impresia de “surpriza” vine din cauza declinului din ultima vreme, ca urmare a incompetentei si coruptiei din structurile sale fotbalistice.
Dar partea cea mai frumoasa o constituie Insulele Capului Verde. Desi sunt debutanti in turneu si cea mai mica natiune participanta (500.000 de locuitori), jucatorii au facut o impresie deosebita. Daca de regula echipele din Africa neagra au un stil de joc plictisitor, lent si previzibil, cei din Insulele Capului Verde au fost rapizi, au fost periculosi si surprinzatori. Iar acest lucru se datoreaza atat dorintei de afirmare cat si jucatului in campionatul Portugaliei. Iar cand spun ca astia chiar fug dupa minge ma refer in special la momentele cand au scos peri albi Africii de Sud dar, mai ales, cand au scos limba de-un cot din vedetismele marocane. In fapt, meciul cu Marocul a fost cel mai frumos din intreg turneul. Si chiar daca nimeni nu a auzit de Platini (Santa Clara), Toni Varela (Sparta Rotterdam), Julio Tavares (Dijon) sau Ryan Mendes (Lille), ar fi bine sa caste urechile, asa cum a facut-o si Adrian Porumboiu. Si asta pentru ca fundasul Fernando Varela de la FC Vaslui a fost unul dintre cei mai buni de pe teren… Iar pentru cine nu stie, mijlocasul Nani de la Manchester United este din Insulele Capului Verde, dar a apucat sa joace pentru Portugalia.
In fapt, acesta este motivul penru care merita sa urmarim Cupa Africii: pentru talentul brut expus si pentru faptul ca nu este intinata de marketing, show si comercial.
Fie ca cel mai bun sa invinga!
Etichete: Africa de Sud, Algeria, analiza, Angola, Burkina Faso, Coasta de Fildes, Cupa Africii, Cupa Africii 2013, Etiopia, exclusiv, extern, Ghana, Insulele Capului Verde, Mali, Maroc, Niger, Nigeria, recomandari, stiri, Togo, Tunisia, Zair, Zambia
