“Norwegian Wood”, un film care face dreptate cartii
Scris de Florin Casota
„Norwegian Wood”, best seller-ul lui Haruki Murakami, astepta de mult o ecranizare, insa autorul cartii a vrut sa intalneasca un regizor potrivit. Filmul regizat de Anh Hung Tran ramane fidel carti aproape in detaliu.
„Norwegian Wood” este povestea lui Wantabe. Vedem viata din Tokyo a tanarului student si a relatiilor lui cu Naoko si Midori. Wantabe (Kenichi Matsuyama) se indragosteste de Naoko dupa sinuciderea unui prieten comun, Kizuki (fostul iubitul al lui Naoko).
Desi il place si ea, aceasta nu poate sa-l uite pe Kizuki si se interneaza intr-un spital pentru a se reface. Intre timp Midori il seduce pe Wantabe si-l face sa uite o vreme de Naoko. Numai ca sentimentele lui pentru Naoko sunt mai puternice.
Este o poveste induiosatoare despre iubire, singuratate, sinucidere. E foarte important pentru film ca scenariul este un rezumat bine facut al cartii. Pastreza toate momentele importante si nu stirbeste opera lui Murakami.
A meritat asteptarea si cartea a ajuns pe maini bune. Anh Hung Tran, regizorul, face o treaba excelenta. Este realizat curat, clasic, iar miscarile de camera abia sesizabile impreuna cu imaginile frumoase fac ca filmul sa castige enorm la capitolul vizual. S-a profitat la maxim de natura frumoasa a Japoniei, prezentata in toate anotimpurile. Este un deliciu sa vezi cum vantul isi croieste drum prin iarba si prin frunzele copaciilor, intr-un loc izolat in muntii Kyoto. Regia lui Anh Hung Tran reda bine spiritul povesti, pastreza aceeasi atmosfera de singuratate simtita si in carte.
Insa filmul nu este perfect. Problema este ca nu te poti atasa emotional de personajul principal. Kenichi Matsuyama, Wantabe, nu este rau, insa lipsa acelor monologuri face grea o apropiere. Monologurile lui Wantabe, care au functionat atat de bine in carte, sunt rare si nu te ajuta sa intelegi personajul.
Rinko Kikuchi este buna in rolul lui Naoko, dar Kiko Mizuhara, in rolul lui Midori, mai putin. Personajul Midori ar fi trebuit jucat cu mai multa indrazneala, obraznicie chiar. Midori este o fata non-conventionala, sexy, indrazneata, ce ar trebui sa-i puna inima pe jar lui Wantabe. Resuseste intr-o oarecare masura, in special din cauza scenariului, dar pierde la interpretare.
Trebuie mentionat si meritul lui Jonny Greenwood (chitaristul formatiei Radiohead) pentru compunerea unui soundtrack excelent, in ton cu filmul.
„Norwegian Wood” este un film bun, cu o poveste bine structurata, excelent din punct de vedere vizual, dar personajul principal nu reuseste sa te implice in poveste, mai ales daca ai citit cartea.
Nota 4/5
Etichete: carte, cronica, extern, filme, Haruki Murakami, opinii
