Romania sau peisajul funest al condamnarii la saracie
Scris de Bogdan Stanescu
Lupta pentru un trai decent in Romania este aceeasi pe care un turist abandonat in desert ar duce-o pentru a gasi apa. De la o zi la alta, un roman se catara pe o cladire gigantica pentru a ameninta cu sinuciderea, altul isi da foc in piata publica, un al treilea se arunca de la balconul Parlamentului in direct. Fara nicio urma de patologic ascunsa in spatele acestor actiuni, romanii isi pun viata in pericol intr-un ritm in care n-au mai facut-o niciodata. De ce? Pentru ca romanilor nu le mai pasa daca traiesc! Viata e mult mai dureroasa decat moartea, sunt fortati sa duca o cruce o distanta mult prea mare, la fel de privati de speranta precum legendarul Sisif, obligat sa care la infinit o piatra pana in varful muntelui.
In tara noastra educatia si munca asidua nu-ti garanteaza nimic. Accesul la locurile de munca bine platite se face prin nepotism, dovada cazul tinerei Alexandra Laura Benea, care la 25 de ani este director de formare profesionala la Institutul Diplomatic Roman (IDR) desi n-a absolvit nici macar un curs de formare diplomatica. Faptul ca tatal sau, Gheorghe Bunea, este membru PDL si director al Loteriei Romane este, desigur, doar o coincidenta. La polul opus regasim absolventii a doua facultati si a nenumarate mastere care nu-si gasesc un loc de munca pentru ca (sic!) parintii lor nu sunt nici membri de partid si nici nu prea dau dovada ca ar avea mare avutie. Ba din contra, unii au intampinat dificultati numai de ei stiute pentru a-si tine copiii in scoli. Acum acestia ingroasa randurile somerilor, probabil nu sunt suficient de pregatiti fiindca, nu-i asa?, sistemul de invatamant din Romania nu este performant. N-a spus presedintele asta?
Nenumaratii olimpici romani au primit cunostintele de la natura, ei n-au avut profesori, stiau de la inceput ce probleme sa rezolve, asta in cazul matematicii, sau daca era vorba de limbi straine, de chimie sau de alta discliplina o ursitoare le-a imprastiat la nastere toate notiunile de care aveau nevoie. Profesorii castiga chiar prea mult pentru rezultatele pe care le au, pare sa gandeasca presedintele, iar pensiile ar fi trebuit micsorate demult, fir-ar mama lor de judecatori obraznici de la CCR. „Constitutional e ce decid eu”, cam asta ne transmite presedintele reales (!) in 2009. Stranie asemanare cu „L’Etat c’est moi”, nu-i asa?
Batranii bolnavi sunt trimisi la munca desi au lucrat timp de atatea decenii pentru a avea macar o pensionare linistita. Statul nu mai poate suporta asistati pe timp de criza- viziunea guvernamentala. Interesanta idee, cum de celelalte guverne europene nu s-au gandit la ea?
Imaginea unor batrani in caruciorul cu rotile confectionand marfuri sau pazind cladiri este tot ceea ce ii lipseste Romaniei. Ca in rest le are pe toate, mai nou si o buna relatie cu Rusia fiindca gazul era prea ieftin.
Salariile bugetarilor raman reduse pe o perioada nedeterminata, cele din privat cum sa mai creasca atunci? Angajatii sa fie multumiti ca isi pastreaza locul de munca, aceia care reusesc sa si-l mentina, desigur. Ce daca firma a avut un profit ridicat chiar in timp de criza, cum sa-si puna in pericol situatia prin majorarea sau macar ajustarea salariilor? Intre timp preturile se maresc, iar cosurile de cumparaturi ale romanilor sunt din ce in ce mai goale.
Romanul inoata precum pestele pe uscat, da din coate, dar finalitatea actiunilor sale este aceeasi: fara rezultat. Iar imposibilitatea gasirii unui orizont, starea de exacerbata anomie pe care o traieste il determina sa faca acele gesturi ,,necugetate” de care vorbeam la inceputul textului. Ma veti intreba de ce am pus ghilimele. Pentru ca asta vor guvernantii sa credeti, ca sunt niste gesturi necugetate. In realitate ele vin dupa o mie de ganduri facute, niciunul nesalvand corabia de la inec.
Traieste sau supravietuieste cel ce si-a pus viata in pericol aruncandu-se de la inaltime sau dandu-si foc in mijlocul multimii? Pentru el nici nu mai conteaza, viata in Romania i se pare atat de golita de sens incat nu mai are nicio insemnatate. Si pana nu se va schimba acest lucru vom privi zilnic peisajul funest mioritic…
Comentarii (4)
Ai spus o poveste, daca as avea maruntis, ti-as da. De ce nu recunosti ca te-a parasit Alexandra Laura Bernea si acum iti plangi de mila? Saracule…
Asta ai inteles tu din textul asta, ca m-a parasit domnisoara al carei nume nici macar nu l-ai scris corect? =))) Sunt invidios pe capacitatea ta de intelegere :))
Nu esti decat un pseudo-jurnalist manelizat. Nu ai caderea sa porti un dialog cu mine. Textul tau nu e nimic altceva decat o refulata dorinta de a epata. Mi-e mila de tine
Sub “Lasa un comentariu” sunt scrise cateva randuri. Nu sunt puse de forma. Recomand citirea lor pentru a evita stergerea comentariilor.